DUMINICA A XV-A DUPĂ RUSALII

iisus hristos În vremea aceea s-a apropiat un învăţător de lege şi, ispitindu-L pe Iisus, L-a întrebat: Învăţătorule, care poruncă este mai mare în lege? Iar Iisus i-a răspuns: să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este întâia şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea acesteia, este: să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se cuprind toată legea şi proorocii.Şi, fiind adunaţi fariseii, i-a întrebat Iisus zicând: ce vi se pare vouă despre Hristos? Al cui fiu este? Şi ei I-au răspuns: al lui David. El i-a întrebat iarăşi, cum atunci David, cu duhul, Îl numeşte pe El Domn, când zice: zis-a Domnul Domnului Meu: şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale. Deci, dacă David Îl numeşte pe El Domn, cum este fiu al Lui?Dar nimeni nu putea să-I răspundă o vorbă şi nici n-a mai îndrăznit cineva, din ziua aceea, să-L mai întrebe pe El ceva.(Matei 22, 35-46)


† Daniel,Patriarhul Bisericii Ortodoxe RomâneSfânta,
Evanghelie din Duminica a XV-a după Rusalii este Evanghelia poruncii celei mai mari, şi anume porunca iubirii.Se ştie că în Vechiul Testament erau multe porunci, multe reglementări ale vieţii omului credincios, la care s-au adăugat şi foarte multe prescripţii ale tradiţiei iudaice. Când un învăţător de lege, cu gândul de a ispiti pe Iisus, deci nu din dorinţa sinceră de a învăţa ceva, L-a întrebat: “care este cea mai mare poruncă în lege?“, el se aştepta probabil ca Mântuitorul să spună tăierea împrejur saupăzirea zilei sâmbetei, însă Mântuitorul a făcut un rezumat al întregii învăţături pe care Dumnezeu a dat-o în Legea lui Moise şi în Scripturile proorocilor, şi anume legea iubirii: “”Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău”. Aceasta este întâia şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea acesteia, este: “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”” (Mt. 22, 37-39).Apoi, Domnul Iisus, cunoscând că acest învăţător de lege viclean se aştepta la un alt răspuns, îi întreabă pe acesta şi pe fariseii adunaţi acolo: “Ce vi se pare despre Hristos? Al cui fiu este?” (Mt. 22, 42), iar învăţătorul de lege a răspuns: “Al lui David” (Mt. 22, 42). Apoi Mântuitorul îl întreabă mai departe: “Cum atunci David, cu duhul, Îl numeşte pe El Domn când zice: “Zis-a Domnul Domnului meu: şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor Tale. Deci, dacă David Îl numeşte pe El Domn, cum este fiu al lui”?” (Mt. 22, 43-45) La aceasta, învăţătorul de lege nu a mai răspuns nimic. Evanghelia se încheie cu aceste cuvinte: “Dar nimeni nu putea să-I răspundă o vorbă şi nici n-a mai îndrăznit cineva, din ziua aceea, să-L mai întrebe pe El ceva” (Mt. 22, 46).Adică nimeni nu putea cunoaşte înţelesurile adânci, tainice ale Sfintei Scripturi mai bine decât Iisus Hristos. De ce? Pentru că Sfânta Scriptură scrisă de oameni inspiraţi de Duhul Sfânt are ca autor principal pe Însuşi Dumnezeu Cuvântul, tainic prezent în cuvintele acesteia. Când Iisus întreabă pe învăţătorul de lege care venise la El ca să-L ispitească şi pe fariseii care erau acolo: “Ce vi se pare despre Hristos (Mesia), al cui fiu este? (Mt. 22, 42), El voia să le arate acestora că Mesia nu este un simplu iudeu descendent din David, ci Mesia este Domn ca şi Domnul Dumnezeu, acesta fiind înţelesul cuvintelor lui David: “Zis-a Domnul Domnului Meu” (Mt. 22, 44). Deci Mesia-Hristos este Dumnezeu-Omul.Cunoscând Iisus că fariseii nu puteau accepta ca El, om fiind, să spună despre Sine că este Fiul lui Dumnezeu, adică Dumnezeu, le-a arătat din Sfintele Scripturi că însuşi regele David a profeţit că Mesia este Domnul sau Stăpânul lui, adică Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic, nu un om pământean, trecător.(fragment)
sursa:http://ziarullumina.ro/