Duminica Ortodoxiei sau Duminica biruinței Ortodoxiei este sărbătorită în prima duminică a Postului Mare. Este sărbătoarea victoriei cinstitorilor sfintelor icoane asupra celor care doreau înlăturarea lor din cultul Bisericii. Ca multe dintre ereziile secolelor primare ale Bisericii, iconomahia sau lupta împotriva icoanelor a reprezentat o încercare de a altera caracterul religios al Evangheliei și al Revelației creștine. Cinstirea sfintelor icoane a fost restabilită la Sinodul al VII-lea Ecumenic de la Niceea, în anul 787, atunci când au fost anatematizați și cei care luptau împotriva lor.
„La Niceea, în anul 787, răspunsul teologic este cel care pleacă de asemenea de la Întruparea lui Hristos. Reprezentarea în chip antropomorfic a lui Hristos este tocmai o întărire a realității Întrupării lui Hristos. Nu este o întrupare iluzorie, așa cum spun dochetiștii, ci este o întrupare temeinică, reală, corectă și o întâlnire perfectă între divinitate și umanitate. Iar faptul că noi reprezentăm în chip iconic doar partea umană a lui Hristos nu este o distrugere a acestei unități între cele două firi ale în Hristos, ci este doar o încercare de a ne pune în față o reprezentare a Prototipului către care noi de altfel ne și îndreptăm rugăciunile și cultul special”, a precizat Ionuț Tudorie, lector al Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, după cum ne informează TRINITAS TV.
Instituită în secolul al IX-lea, această sărbătoare este închinată biruinței dreptei credințe asupra celor care nu cinsteau icoanele și asupra tuturor ereziilor. La 4 martie 843, Sinodul convocat la Constantinopol de Patriarhul Metodie, în timpul Împărătesei Teodora, confirmă hotărârile celor șapte Sinoade Ecumenice și consfințește definitiv cultul icoanelor în Biserică.
Sărbătoarea trimite la faptul istoric petrecut la 11 martie 843.
„Face trimitere în primul rând la momentul în care Împărăteasa Teodora stabilește data care a consemnat biruința învățăturii creștine ortodoxe referitoare la icoane. De ce vorbim de biruință? Pentru că în secolele al VIII-lea și al IX-lea s-a dus o luptă crâncenă între apărătorii icoanelor și iconoclaști, adică cei care voiau să le distrugă. Deci, ea marchează acest eveniment. Pe de altă parte Biserica a luat hotărârea ca sărbătoarea aceasta închinată Ortodoxiei să fie așezată în prima duminică din Postul Mare, pentru a reaminti momentul istoric la care ne-am referit pe de o parte, iar pe de altă parte, pentru a reaminti eforturile tuturor celor care au luptat și s-au jertfit, iar mulți dintre ei și-au dat chiar viața pentru păstrarea și impunerea integrității credinței noastre ortodoxe”, a precizat părintele prof. univ. Sterea Tache, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, după cum ne informează Radio TRINITAS.
Sărbătoarea Duminicii Ortodoxiei face trimitere însă și la dimensiunea practică reprezentată de locul și importanța icoanelor în Biserica Ortodoxă
„N-am putea să vorbim de o teologie ortodoxă autentică fără icoane. De ce acest lucru paradoxal pentru unii sau surprinzător? Pentru că învățătura despre icoane este foarte strâns legată de hristologie. Icoana reprezintă faptul fundamental că Dumnezeu Cuvântul se întrupează. Deci, ia chip de om din iubire pentru oameni, pentru a-i ajuta pe oameni să ajungă la asemănarea cu Dumnezeu. Icoana este locul unei prezențe harice. Deci, puterea, harul, lucrarea sau energia, prezentă și lucrătoare în trupul sfântului sau în Trupul Mântuitorului Iisus Hristos, câtă vreme a fost pe pământ se transferă, dacă vreți, icoanei așa cum se transferă moaștelor. Din cauza aceasta icoanele fac minuni”, a mai spus părintele profesor.
sursa: basilica.ro