Pelerinajul religios este o cautare in lumea aceasta a ceea ce nu este din lumea aceasta: “imparatia lui Dumnezeu” despre care Domnul nostru Iisus Hristos a spus: “Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu” (Matei 6, 33), dar si: “Imparatia Mea nu este din lumea aceasta” (Ioan 18, 36).
In Pelerinaj vezi si vizitezi locurile unde s-a aratat in lume iubirea si lucrarea minunata a lui Dumnezeu pentru oameni si prin oameni. Pelerinul vrea sa atinga locul sfant sau moastele sfantului in care si prin care s-a aratat prezenta sfintitoare a lui Dumnezeu intr-un mod deosebit de intens, pentru ca el pelerinul sa-si intensifice credinta si iubirea sa pentru Dumnezeu.Se face pentru a aprofunda rugaciunea si viata spirituala in general.
Pelerinajul este adesea un act spiritual de multumire adusa lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El, cuprinzand si un act de pocainta pentru pacate, fiind completat cu marturisirea pacatelor si rugaciuni de iertare pentru mantuirea sufletului, poate fi motivat si de o dorinta puternica de a primi ajutorul lui Dumnezeu spre a realiza o lucrare importanta sau a primi vindecarea de o boala fizica sau psihica.
In pelerinaj Dumnezeu si omul se cauta reciproc si se intalnesc in mod spontan si misterios.Un pelerinaj nu este doar o călătorie într-un scop religios, ci un act foarte important în planul mântuirii fiecăruia dintre pelerini.Doamne ajută-ne!
Insă cu voia Domnului şi cu binecuvântarea duhovnicului nostru, Părintele Anatol,in luna iulie s-a savarsit pelerinajul unde am descoperit ultimile comori din salba de biserici si manastiri din Bucovina si Moldova.
Hramul Bisericii Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Parohia Bulai – Moara
Biserica nouă a Parohiei Moara – Bulai a îmbrăcat pe 29 iunie straie de sărbătoare, având hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel.
Rânduiala destinată praznicului împărătesc şi hramului a început de cu seară, cu slujba de Vecernie şi a continuat a doua zi cu Utrenia, Acatistul şi Sfânta Liturghie.
În soborul preoţilor slujitori au fost prezenţi preoţi din parohiile limitrofe, împreună cu preotul paroh al bisericii Ciprian Viorel Pleşea. La slujbă au fost prezente două corale bărbăteşti pe patru voci, una de la Bosanci, şi cealaltă de la Moara Carp, care au dat răspunsurile alternativ la Sfânta Liturghie, iar la sfârşitul Liturghiei au susţinut un recital de muzică bisericească.După Sfânta Liturghie a avut loc agapa frăţească la casa praznicală a bisericii. Pentru această agapă s-a făcut o colectă de la credincioşii din parohie şi s-au ostenit femeile din comitetul parohial împreună cu consilierii bisericii. Pe lângă toţi cei prezenţi la acest eveniment ne-am îndreptat atenţia şi spre cei săraci care au fost puşi la masă împreună cu toţi ceilalţi participanţi. Considerăm că acest hram a fost o reuşită a comunităţii la care s-au reunit credincioşii din Moara şi din localităţile învecinate. Multumim din suflet preotului paroh Ciprian Viorel Plesae si tuturor celor ce nea primit cu atata caldura,pentru ospitalitatea cu care ne-a onorat.
Catedrala ,,Sfantul Ioan cel Nou
Biserica actuala a manastirii Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava, avand hramul ”Sfantul Mare Mucenic Gheorghe purtatorul de biruinta”, a fost inceputa in 1514 de catre fiul lui Stefan cel Mare, Bogdan al III-lea cel Orb (1505-1517) si terminata de fiul lui Bogdan, Stefanita (1517-1527) in anul 1522. Cladirea este impunatoare, repetand cu mici deosebiri forma si stilul bisericii Binecredinciosului Stefan cel Mare de la Manastirea Neamt.
Pana in a doua jumatate a veacului al XVII-lea, la Manastirea Sf. Ioan cel Nou a fost resedinta mitropolitilor Moldovei. Biserica fiind menita sa fie catedrala mitropolitama, cu spatiu necesar desfasurarii ceremoniilor la care participau dregatorii domnesti, se deosebeste de celelalte ctitorii voievodale, prin suprimarea incaperii mormintelor.
Racla sf. Ioan cel Nou
In biserica se pastreaza moastele Sfantului Ioan cel Nou, martirizat in Cetatea Alba (la sud de Republica Moldova, adica in Ucraina de azi) pe la anul 1332, care au fost aduse la Suceava in 1402 (sau 1415 – istoricii nu sunt siguri) de Alexandru cel Bun si asezate, la inceput in biserica Mirauti din apropiere (pe atunci inca nu era construita biserica Manastirii Sfantul Ioan), iar apoi au fost aduse in aceasta biserica de catre Voievodul Petru Schiopul in 1589.
Biserica este construita in stilul bisericilor lui Stefan cel Mare, in plan triconc. Are pridvor, pronaos, naos si altar. Inainte de a intra in biserica voievodala. Se trece printr-un pridvoras, construit prin osardia mitropolitului Veniamin Costachi in anul 1837.
Manastirea Humor
Langa Gura-Humorului, pe coama unei coline, biserica manastirii de maici Humor, una din cele mai vestite ctitorii ale evului mediu romanesc. Ctitorita la 1530 de Toader Bubuiog, mare logofat al lui Petru Rares si sotia sa, Anastasia. Sfantul locas se inalta la o distanta de vreo 300 de metri de ruinele unei mai vechi biserici manastiresti a carei constructie a fost realizata inca de pe vremea lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Arhitectura deosebita cu pridvor deschis, catapeteasma veche donata de Gheorghe Movila. Fresce exterioare predominant rosu-ocru pictat de Toma. Prima biserica pictata la exterior: scene: “Acatistul Bunei Vestiri”, Asediul Constantinopolului”, “Judecata de Apoi” etc
Manastirea Voronet
Manastire de maici, 4 km de Gura Humorului, Hram „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“; „Sfântul Cuvios Daniil Sihastru“. Ctitorita in 1488 de catre Stefan cel Mare. Faimoasa pt. picturile, realizate pe un fond albastru inchis, au intrat in circuitul international ca “albastrul de Voronet”, unic in lume, monument UNESCO, mormantul Sfantului Cuvios Daniil Sihastru, este considerata “Capela Sixtina a Orientului” pentru marea fresca de pe fatada de vest, numita “Judecata de apoi” (aceasta fatada nu are fereastra), catapeteasma din lemn de tisa, aurit, usile imparatesti fiind o adevarata capodopera de sculptura in lemn.
Mormantul Sfantului Cuvios Daniil Sihastru
Râvna credincioşilor a îndemnat pe călugării de la Mănăstirea Voroneţ, la începutul secolului al XVII-lea, să scoată din mormânt moaştele făcătoare de minuni ale Sfântului Daniil Sihastrul şi să le aşeze în biserică, în sicriu frumos împodobit, pentru închinare. Pe acestea însuşi mitropolitul Dosoftei le-a sărutat, cum singur spune în Vieţile Sfinţilor, scrise şi tipărite de el la Iaşi în anii 1682-1686. Vestea minunilor lui ajunsese până la Kiev, în Polonia, în Transilvania şi la Sfântul Munte, de unde veneau credincioşi să i se închine şi toţi îl numeau „Sfântul Daniil cel Nou, făcătorul de minuni”.
În anul 1749, egumenul Mănăstirii Voroneţ, anume Ghedeon, a dat Mănăstirii Putna degetul arătător al Sfântului Daniil ferecat în argint, unde se păstrează până astăzi. Moaştele poartă inscripţia: „Aceste relicve le-am ferecat eu, Ghedeon, egumen de la Voroneţ, cu toată cheltuiala mea, în anul 1749, decembrie 4”. În anul 1775, Moldova de nord ajungând sub ocupaţia Austriei, moaştele Sfântului Daniil Sihastrul au fost aşezate din nou în mormântul său, unde se păstrează până astăzi.
În anul mântuirii 1992, la 21-22 iunie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat, în mod solemn, mai mulţi sfinţi din România, printre care şi pe Sfântul Preacuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul, rânduindu-i zi de prăznuire peste an la 18 decembrie.
Manastirea Moldovita
Mănăstirea Moldoviţa este una dintre cele mai vechi aşezări monahale, cu un important trecut istoric, a cărei origine nu este cunoscută cu precizie, însă tradiţia o aminteşte încă din perioada voievozilor Muşatini. Ruinele primei biserici din piatră ridicată în timpul domniei lui Alexandru cel Bun se văd şi astăzi la 500 m distanţă de actuala construcţie. Dorind să continue existenţa aşezământului, voievodul Petru Rareş îi schimbă amplasamentul şi construieşte în 1532 noua biserică, păstrată până astăzi, închinând-o aceluiaşi hram – al Bunei Vestiri. Tot atunci mănăstirea a fost împrejmuită cu ziduri şi turnuri de apărare, căpătând aspect de fortăreaţă. În 1785 mănăstirea este desfiinţată, iar până în 1932-1934, când şi-a reluat activitatea ca mănăstire de maici, a suferit numeroase deteriorări. În perioada 1954-1960 Moldoviţa a fost restaurată şi înnoită – acoperişul a fost refăcut în întregime şi i s-a mărit şarpanta pentru protecţia picturii, au fost degajate bazele turlei pentru a-i evidenţia silueta impunătoare, fundaţiile şi soclul au fost consolidate, iar zidurile, turnurile şi chiliile au fost refăcute.
Unicitatea acestei mănăstiri este dată de pictura exterioară a bisericii, înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Pe lângă scenele religioase, în exterior se pot vedea scene istorice (Asediul Constantinopolului), dar şi picturi cu aspect cultural (Filosofii antici).
Pictura murală de la Moldoviţa se distinge prin unitatea stilistică şi acordul perfect între detalii şi întreg, dar şi prin cromatică: roşu-cărămiziu, verde, albastru şi galben.
Manastirea Sucevita
Manastirea Sucevita, cu hramul Invierea Domnului, a fost construita in ultimele decenii ale secolului al XVI-lea, cu cheltuiala familiei de boieri Movila. Traditia aseaza pe valea raului Sucevita, intre dealuri, o biserica din lemn si o schivnicie de pe la inceputul veacului al XVI-lea.
Primii sihastri de pe valea paraului Sucevita au fost ucenici ai Sfantului Daniil Sihastrul. Acesti sihastri se nevoiau sub Muntele Obcina Mare, unde mai tarziu si-au facut o mica biserica de lemn cu hramul “Schimbarea la Fata”. Locul se numeste pana astazi “La Pustnici”.
Manastirea Sihastria
Prima biserica a Manastirii Sihastria a fost intemeiata in anul 1655 de catre mitropolitul Varlaam Motoc, pe care o inzestreaza apoi cu chili si cele de trebuinta. Locul ales a fost “poiana lui Atanasie” deoarece aceasta oferea conditii prielnice unei vieti de sihastrie, iar primii vietuitori au fost sapte sihastri din Manastirea Neamt, retrasi mult mai inainte prin partile locului.Acesta, cu sprijinul Manastirii Neamt, a refacut pana in anul 1944 incinta si chiile arse si a mai construit doua corpuri de chilii cu peste 20 de incaperi. Parintele Cleopa a reusit sa intareasca duhovniceste manastirea Sihastria si sa construiasca in anul 1946 un nou paraclis. Parintele Cleopa va ramane staret la manastire pana in anul 1949 cand este trimis ca staret la Manastirea Slatina alaturi de un grup de 23 de parinti, dar revine definitiv la Manastirea Sihastria la data de 29 septembrie 1964. Manastirea Sihastria este strans legata de viata Parintelui Cleopa, care alaturi de parintele Paisie Olaru si parintele Iustin Parvu de la Petru Voda sunt unii din marii duhovnici din judetul Neamt.
Numele mănăstirii vine de la faptul că locul a fost îndrăgit pentru liniștea lui de către sihaștrii nemțeni, care se retrăgeau în aceste locuri pentru rugăciune. Codrii nestrăbătuți din partea locului ofereau pustnicilor de pe aceste meleaguri locul unde se puteau retrage departe de cele lumești. In cimitir se gaseste mormantul Parintelui Cleopa, la care se roaga zilnic sute de credinciosi pentru odihna sufletului sau. Alaturi de el se afla mormantul unui mare duhovnic al Moldovei, Parintele Paisie Olaru care de asemenea este vizitat de foarte multi pelerini.
Manastirea Sihastria este un locas plin de lumina si har, un loc de o frumusete naturala rar intalnita cu o liniste extraordinara si una din importantele manastiri din Moldova, judetul Neamt iar daca vei reusi sa o vizitezi vei simti acel sentiment de inundare a sufletului cu har dumnezeiesc.
Manastirea Petru Voda
Manastirea Petru Voda a fost construita la sfarsitul secolului al XX lea, la dorinta credinciosilor din satul Petru Voda si prin bunavointa autoritatilor locale care au pus la dispozitie, in poiana Hasca, terenul necesar constructiei. Cu toate ca in aceasta zona nu a existat niciodata vreun asezamant monahal, in anul 1990, s-a primit aprobarea pentru constructia manastirii Petru Voda.
In anul 1991 s-a inceput infiintarea manastirii Petru Voda, ridicarea constructiilor si organizarea obstei sub indrumarea a doi monarhi de la manastirea Secu, originari din Poiana Teiului. Unul dintre acesti monahi este fostul staret al manastirii, parintele Iustin Parvu, considerat de credinciosi ca fiind unul dintre cei mai cunoscuti duhovnici in viata. Desi in viata sa a trecut peste multe greutati, Parintele Iustin, a ramas mereu credincios credintei ortodoxe si neamului roman. Alaturi de Parintele Cleopa de la manstirea Sihastria, parintele Iustin Parvu a fost unul din marii duhovnici din judetul Neamt.
La Manastirea Petru Voda se afla mormantul parintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa (23 noiembrie 1925 – 21 noiembrie 2006) care a fost alaturi de parintele Iustin in ani grei de temnita, fiind unul dintre disidentii cei mai inversunati ai perioadei comuniste. Acesta a fost inmormantat aici conform testametului sau.Părintele Iustin Pârvu a decedat pe 16 iunie 2013, la vârsta de 94 de ani, și a fost înmormântat lângă biserica de călugări, ridicată de el la Petru-Voda.
Manastirea Putna
Mănăstirea a fost ridicată între anii 1466 și 1469, iar biserica cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului” a fost sfințită un an mai târziu. Primul stareț al mănăstirii a fost Arhimandritul Iosif de la Mănăstirea Neamț, care a venit însoțit de caligrafi, primii dascăli ai noii școli de la Putna, urmând exemplul celei din Neamț. A început ca școală de retorică, logică și gramatică pentru viitorii cronicari sau personalul cleric, curând Putna devenind unul dintre cele mai importante centre culturale ale ținutului.
La trei ani după ce mănăstirea a fost terminată, un incendiu a distrus-o, fiind apoi refăcută. În 1653, a fost distrusă din nou de către armata cazacă a lui Timuș Hmelnițchi, ginerele lui Vasile Lupu. Actuala biserică este cea refăcută între anii 1653 și 1662 de către Vasile Lupu și succesorii săi, planul bazei urmând edificiul original.
Construcția bisericii Putna a început în urma victoriei obținută de Ștefan cel Mare la Cetatea Chilia, iar sfințirea ei, după victoria împotriva tătarilor, pe 20 august 1470, de la Lipinti, lângă Nistru. Putna a fost vatră de sihăstrie cu mult înainte de ctitoria lui Ștefan cel Mare, acest fapt fiind constatat în urma cercetărilor efectuate în perioada 1980 — 1982. Pe lângă scriptoriul mănăstiresc organizat de monahii, meșterii caligrafi și miniaturiștii de la Neamț, la Putna s-au organizat un atelier de broderii în care se lucra cu fire de aur și argint, cu mătăsuri scumpe și pietre prețioase, precum și ateliere de icoane de ceramică, de sculptură în lemn și în piatră. Plănuită inițial ca necropolă domnească, mănăstirea a fost mereu în atenția lui Ștefan cel Mare, care a vizitat-o frecvent și a dezvoltat-o continuu.
Sub păstorirea Mitropolitului Iacob Putneanul (1750-1778) au fost executate numeroase lucrări de restaurare și înnoire: consolidarea zidurilor din incintă, ale bisericii, clopotniței, refacerea turnului porții, reconstruirea în stil baroc a tamburului turlei de pe naos, repararea acoperișului, înlocuirea pardoselii, un iconostas nou existent și astăzi.
Construcția bisericii este în formă trilobată, cu ziduri groase din bolovani de piatră și cărămidă, pe fundație din bolovani de piatră de mari proporții pentru vremea aceea, având 37 metri lungime, 11 metri lățime și 33 metri înălțimea la turlă. Spațiul este repartizat în altar, naos, gropniță, pronaos și pridvor închis. Aici se află mormântul lui Ștefan cel Mare și Sfânt acoperit cu un baldachin din marmură albă, cu o inscripție încrustată pe lespede care arată că viteazul domnitor este ctitorul și ziditorul sfântului locaș, alături de soția sa Maria, fiica lui Radu Voievod.
Pe mormântul lui Ștefan cel Mare se află urna de argint depusă cu prilejul serbării din 1871. În latura nordică a gropniței sunt mormintele fiilor lui Ștefan, Bogdan, mort pe 27 iulie 1479, și Petru, mort în noiembrie 1480. În pronaos, pe latura sudică, se află mormântul Mariei, fiica lui Ștefan Voievod, pe latura nordică doamna Maria, soția lui Petru Voievod, și Ștefan Voievod, nepotul lui Petru Voievod. În pridvor, pe latura sudică, se află mormântul Mitropolitului Moldovei Iacob Putneanul, iar pe partea nordică mormântul Mitropolitului Sucevei Teoctist.
Toate ferestrele din altar, naos, gropnița și pronaos sunt pictate în interior, terminate în arc și prevăzute la exterior cu grilaje metalice. Pardoseala este din marmură, numai în pridvor este din lespezi de piatră. Acoperișul este cu tablă de aramă, așezată în rânduri dese, pentru a imita șindrilă. În exterior este un brâu masiv torsionat, cu firide largi, mult mai înalte în partea inferioară și mai scurte în partea superioară. Ferestrele au ancadramente din piatră. Pe fațade sunt amplasați mai mulți stâlpi conforturi. Pictura veche s-a distrus din 1760 și alta nu s-a mai făcut până în prezent.
Pictura paraclisului este modernă, de inspirație bizantină, conținând numeroase elemente focalizatoare, executată de frații Mihai și Gavriil Moroșan între anii 1979 — 1983.
Manastirea Secu
Candva, pe locul acestei manastiri era un schit, “Schitul lui Zosima”, construit de domnitorul Petru Rares si fortificat de sotia acestuia. Staretul Zosima a fost un adevarat erudit si dascal. In incinta schitului a fondat o scoala pentru formarea de cadre monahale. Aici se preda gramatica, pictura, muzica, necesare pentru ca invataceii sa poata ajunge scriitori, carturari, mestesugari, etc.
In 1602 manastirea este ctitorita de catre catre Nestor si Mitrofana Ureche, parintii cunoscutului cronicar Grigore Ureche, iar biserica a primit hramul “Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul”. In prezent, biserica are mici modificari indeosebi in arhitecuta exterioara.
Pe langa biserica mare am admirat inca doua paraclise, “Adormirea Maicii Domnului” si “Sfantul Nicolae”, precum si Biserica cimitirului, numita “Biserica Sfantului Ioan Botezatorul”.
Paraclisul “Adormirea Maicii Domnului” este din piatra si are o catapeteasma suflata in aur de o “rara frumusete”, care a fost lucrata de catre monarhul Iulian. Acelasi monarh a executat si catapeteasma paraclisului “Sfantul Nicolae”. Biserica cimitirului s-a ridicat chiar pe locul vechiului Schit al lui Zosima.
Cu toate ca manastirea a fost un adapost foarte potrivit pentru apararea impotriva navalitorilor, in 1821 a fost distrusa de navalitorii turci, iar manastirea incendiata. Majoritatea structurilor dateaza dupa acest incendiu, doar biserica mare pastrand arhitectura initiala, dar cu unele mici modificari.
Pe dreapta se gaseste la racla cu Sfintele Moaste. Aici e expus si o particica din Lemnul Sfintei Cruci de la Ierusalim, Chivotul sfintit in care s-au aflat moaste ale Sf. Ioan Botezatorul, precum si moaste ale mai multor Sfinti, printre care Sf. Ierarh Ioan Gura de Aur, Sf. Mari Mucenici Haralambie, Artemie si altii.
In continuare se gaseste racla din aur si argint a Mitropolitului Moldovei Varlaam Motoc, ale carui oseminte au fost deshumate in 2007. Mormantul sau se afla in incinta bisericii, impreuna cu cel al sotiei sale.
Foarte tare m-a impresionat Icoana Maicii Domnului, facatoare de minuni, in fata careia pelerinii se inchina indata ce intra in biserica. Nu stiu daca este cea mai veche, dar este printre cele mai vechi icoane din Moldova, cunoscuta si sub numele de Cipriota pentru ca este adusa din Insula Cipru prin anii 1600. Cipriota a fost daruita Sfantului mitropolit al Moldovei, Varlaam, de catre domnitorul Vasile Lupu.
Icoana a fost restaurata de mai multe ori, iar in 1879 este imbracata in aur si argint si se aseaza intr-o strana de lemn si fier, cu multe ornamente. Pe vremuri, icoana era impodobita cu salbe de monezi de aur si argint primite de la credinciosii care multumesc astfel pentru minunile infaptuite prin rugaciunea inaintea ei. In functie cu aceasta icoana exista o legenda, si anume se spune ca Cipriota se schimba la fata, astfel ca uneori era mai intunecata, alte dati chipul ei era mai luminos.
Sustinuta de lanturi, o cruce imensa de aur si argint atarna din interiorul cupolei si ajunge pana la partea de sus a altarului.
Manastirea Corlateni Pojorata
Manastirea Pojorata se afla in localitatea Pojorata, din judetul Suceava.Este o manastire cu obste de monahi. Vechea biserica este inchinata Sfantului Ioan Iacob de la Neamt (5 august), iar noua biserica este inchinata Sfintei Treimi (a doua zi dupa Rusalii).In biserica manastirii se afla particele din cinstitele Moaste ale multor sfinti.In biserica se afla si o icoana facatoare de minuni cu Sfanta Ana, mama Maicii Domnului.
Pojorata este o localitate aflata la poalele Masivului Giumalau (1857 m), in vaile raurilor Moldova si Putna. Pentru ca nu mai stia nimic despre fiul sau, plecat pe front, Constantin Corlateanu, un localnic din Pojorata, a hotarat sa posteasca vreme de patruzeci de zile pentru a aflat macar o veste despre acesta. In locul in care se afla astazi Manastirea Pojorata, in anul 1917, tatal a auzit de la un inger al Domnului faptul ca baiatul sau, Stefan, traieste.
Inceputul asezarii monahale din Pojorata putem spune ca a avut loc in anul 1925, cand credinciosul Constantin Corlateanu a ridicat pe culmea Obcina Floreasca o cruce de fier asezata intr-un postament de beton. Stefan Corlateanu se va intoarce acasa si, dupa o vreme, va fi ales drept primar al localitatii Pojorata.
In anul 1934, familia Corlateanu, impreuna cu alti cativa credinciosi din localitate, au construit in poiana cu pricina un schit modest. Biserica acestuia va fi sfintita de catre mitropolitul Nectarie, din Cernauti.
In anul 1962, in timpul autoritatilor comuniste, Schitul din Pojorata a fost desfiintat, iar biserica acestuia a fost demontata si mutata in satul Voronet. Obiectele de cult au fost asezate in Manastirea Putna, iar intre daramaturi nu a mai ramas decat o veche icoana cu Maica Domnului, trecuta cu vederea parca in chip minunat. Aceasta icoana se afla astazi in biserica Manastirii Pojorata.
In anul 1966, cativa credinciosi din localitate au construit o capela pe locul fostului schit, in jurul crucii de fier, iar in anul 1970, aceasta a fost inlocuita de actuala biserica a manastirii, prin efortul considerabil al lui Ilie Tampau.
Schitul din Pojorata a fost reinfiintat si biserica acestuia a fost resfintita in data de 15 iunie 1990. Cel care l-a reinfiintat duhovniceste a fost parintele staret Visarion Breaban, care a dorit mult ca randuiala liturgica si monahala a schitului sa fie fidela celei din Sfantul Munte Athos.
Coborare de la Manastirea Pojorata ( Corlateni )
Sfintirea picturii bisericii Banu din Iasi
IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, împreună cu PS Varlaam Ploieşteanul, Episcop vicar patriarhal, au oficiat duminica aceasta slujba de sfințire a picturii Bisericii Duminica Tuturor Sfinților – Banu din Iași.La sfințirea picturii și la ceremonialul liturgic au participat numeroși clerici din Eparhie, dar și din Republica Moldova, pritre care am fost si noi,au fost prezenți numeroși credincioși, autorități locale și reprezentanți ai armatei.
Au fost folosite materiale si imagini de pe : http://www.crestinortodox.ro/
Galerie foto din pelerinaj:
[Best_Wordpress_Gallery id=”12″ gal_title=”Pelerinaj”]