Lumea nevăzută creată de Dumnezeu este constituită din lumea îngerilor. Cuvântul înger în limba greacă înseamnă sol, vestitor, crainic şi arată misiunea specială a îngerilor de a fi vestitori ai voii lui Dumnezeu. În sens propriu, prin îngeri se înţeleg însă fiinţele spirituale, reale şi personale, deosebite de Dumnezeu şi de oameni, create cu o misiune specială.
Credinţa în existenţa îngerilor îşi are temeiul în Revelaţia Vechiului şi a Noului Testament, unde se găsesc numeroase mărturii despre existenţa lor. Este adevărat că referatul biblic nu vorbeşte explicit despre crearea îngerilor, dar exprimă implicit acest adevăr în primele lui cuvinte: „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul” (Facere 1, 1). „Cerul” despre care ne vorbeşte Sfânta Scriptură înseamnă lumea spirituală, aşa după cum pământul înseamnă lumea materială. Nu este vorba de cerul văzut, creat în cea de a doua zi a creaţiei, ci de cerul nevăzut, cu locuitorii lui, îngerii, întrucât în Sfânta Scriptură adeseori îngerii sunt arătaţi ca locuitori ai cerului, iar oamenii, ca locuitori ai pământului. Prin constituţia lor spirituală, îngerii sunt fiinţe mai apropiate de Dumnezeu decât oamenii. Din punctul de vedere al naturii lor, îngerii sunt fiinţe spirituale, intermediare între spiritualitatea absolută a lui Dumnezeu şi corporalitatea sensibilă a oamenilor, care au rămas statornici în bine prin puterea harului necreat.
Îngerii au fost creaţi pentru mărirea lui Dumnezeu prin cunoaştere dreaptă şi prin împlinirea voinţei Sale, dobândind prin aceasta fericirea veşnică. În raport cu lumea, slujirea îngerilor constă în a îndeplini poruncile dumnezeieşti în opera mântuirii, pentru întemeierea şi desăvârşirea Împărăţiei lui Dumnezeu. Pe temeiul Sfintei Scripturi, Biserica învaţă că menirea îngerilor este de a sluji lui Dumnezeu şi a-i ocroti pe oameni.
Pr. Ciprian Florin Apetrei
ziarullumina.ro