Numirile Maicii Domnului

   Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu care Si-a luat trup din Fecioara Maria pentru a restaura firea omeneasca. S-a facut om depasind legile firii obisnuite. Din acest motiv, Maica Domnului este numita Nascatoare de Dumnezeu (Theotokos).

Termenul “Theotokos” apare prima data la scriitorii bisericesti din secolul al III-lea. Origen este primul care foloseste acest cuvant, in comentariile sale la Epistola catre Romani. Mai tarziu il vor folosi si alti scriitori: Dionisie al Alexandriei, Atanasie al Alexandriei, Grigorie Teologul, Ioan Gura de Aur, Teodoret de Cyr, care afirma ca acest termen ca este de origine apostolica.

Numele de “Nascatoare de Dumnezeu” a fost adoptat la Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes (431), cand a fost combatuta invatatura lui Nestorie, care sustinea ca Fecioara Maria nu putea fi numita decat „Nascatoare de Hristos“. Sfintii Parinti au marturisit ca o numim pe Maica Domnului Nascatoare de Dumnezeu intrucat cele doua firi ale lui Hristos, cea divina si cea umana, sunt strans legate in acelasi ipostas. “Fecioara a nascut cu trup pe Unul din Treime, Hristos Dumnezeu”. Ea nu este maica dumnezeirii, ci a unui Fiu care este Dumnezeu.

Numele de “Theotokos” accentueaza adevarul ca Cel pe care l-a purtat Maria nu a fost un “om simplu”, ci Fiul lui Dumnezeu, “Unul din Sfanta Treime”. Acelasi care din vesnicie este nascut din Tatal, “in zilele cele din urma” a fost nascut din Fecioara, “fara nici o schimbare”.

Un alt nume acordat Maicii Domnului este “Mireasa, pururea Fecioara”. El apare pentru prima data la Sfantul Ignatie Teoforul (35-107), in Epistola sa catre Efeseni. Acesta sustine ca nasterea Mantuitorului din Fecioara Maria este unul din marile mistere ale mantuirii. Prin aceasta nastere supranaturala Dumnezeu este primitor, iar Fecioara Maria daruitor. Parintele Dumitru Staniloae spune: “Am fost obisnuiti sa vedem numai ceea ce a dat Fecioara Domnului, prin alcatuirea trupului Lui din trupul ei, si prin formarea sufletului si a mintii Lui omenesti din sufletul si mintea ei. Dar am fost mai putin obisnuiti sa vedem ce a dat prezenta de lumina si de puritate a Ipostasului Cuvantului, trupului si sufletului Fecioarei, in timpul cat se afla in aceasta unire cu ea, in pantecele ei. Nu trebuia sa devina sub inraurirea ipostasului dumnezeiesc atotcurata cea care devenea Maica Acestui Ipostas atotcurat, care devenea Om, comunicandu-l din ea o fire atotcurata? A coborat Duhul Sfant in ea, fara sa-i dea odata cu puterea de a naste pe Cuvantul Dumnezeiesc in mod mai presus de fire, si sfintenia?”

«Cea plina de har» (Lc. 1, 28), este numele dat de Arhanghelul Gavriil. Biserica Ortodoxa invata ca Fecioara Maria s-a nascut cu pacatul stramosesc si a primit iertare de acest pacat in momentul in care a acceptat sa-L nasca pe Hristos.

Biserica Romano Catolica vorbeste de Imaculata Conceptie, o dogma primita de catolicism in anul 1854, prin care afirma ca Fecioara Maria s-a nascut fara pacatul stramosesc. Biserica Ortodoxa nu a acceptat aceasta invatatura, motivand ca daca Fecioara s-ar fi nascut fara acest pacat, firea ei ar fi fost alta decat cea a tuturor oamenilor. Iar daca ea ar fi daruit Cuvantului o alta fire decat cea pe care noi o avem, firea umana a lui Hristos nu ar mai fi transmis nimic firii noastre. Impotriva unei invataturi de acest gen, Sfintii Parinti au afirmat ca Hristos a mantuit ceea ce a asumat, iar ceea ce nu este asumat nu este mantuit.

Adrian Cocosila
crestinortodox.ro