Îngerul lui Hristos cel preasfânt, către tine cad şi mă rog, păzitorul meu cel Sfânt, care eşti dat mie de la Sfântul Botez spre păzirea sufletului şi păcătosului meu trup. Iar eu cu lenea mea şi cu obiceiurile mele cele rele am mâniat preacurată lumina ta şi te-am izgonit de la mine cu toate lucrurile cele de ruşine: cu minciunile, cu clevetirile, cu pizma, cu osândirea, cu trufia, cu neplecarea, cu neiubirea de fraţi şi cu ţinerea de minte a răului, cu iubirea de argint, cu necurăţia, cu mânia, cu scumpetea, cu mâncarea cea fără de saţ, cu beţia, cu multa vorbire, cu gândurile cele rele şi viclene, cu obiceiurile cele rele şi cu îndrăznirea spre păcate, având deosebită voire spre toată pofta cea rea, trupească.
O! Reaua mea voire, pe care nici dobitoacele cele necuvântătoare nu o au! Dar cum vei putea să cauţi spre mine, care mă aflu căzut în păcate? Sau cu ce ochi, îngerul lui Hristos, vei căuta spre mine, cel ce m-am împleticit aşa de rău în lucruri întinate? Sau cum voi putea să-mi cer iertare faptelor mele celor amare, rele şi viclene, în care cad în toate zilele şi nopţile şi în tot ceasul! De aceea cad înaintea ta şi mă rog, păzitorul meu cel Sfânt, milostiveşte-te spre mine păcătosul robul tău. Fii mie ajutor şi sprijinitor asupra pizmaşului celui rău, cu sfintele tale rugăciuni şi Împăraţiei lui Dumnezeu mă fă părtaş cu toţi Sfinţii; acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!