Sa purtam crucea pana la capat

    Mantuitorul ne atrage atentia ca nu-L putem urma fara lepadarea de sine si purtarea crucii. Sunt momente in viata cand simtim ca fiind foarte grea crucea pe care suntem datori sa o ducem. Prin cruce intelegem suferintele, greutatile, bolile, singuratatea etc. Dar sa nu deznadajduim. Sa cerem ajutorul lui Dumnezeu si vom simti cum greutatea crucii va fi mai usor de purtat, pentru ca nu vom mai fi singuri in purtarea ei, ci impreuna cu Hristos.

Crucea este legata nu doar de moarte, ci si de inviere. Nu doar de rastignire, ci si de biruirea mortii. Din acest motiv, nu trebuie sa renuntam in a o purta, pentru ca ea nu este doar jertfa si osteneala, ci si leac si biruire a tot ce este pacatos in noi.

Daca suntem crestini, atunci trebuie sa implinim ceea ce Hristos ne cere: “Cine vrea sa vina dupa Mine, sa se lepede pe sine, sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze Mie!”. Nu este cu putinta sa devenim ucenici ai lui Hristos Cel rastignit pe cruce, daca refuzam sa ducem o viata fara de cruce. Mantuitorul a fost tradat, lovit si rastignit, iar El nu a ocolit umilirea, batjocura si moartea. Nici noi, nu trebuie sa ne ferim de cruce. Putem iesi biruitori, prin puterea Celui ce a biruit moartea. Asadar, sa nu cautam sa purtam crucea singuri, ci ajutati de El.

Adrian Cocosila
crestinortodox.ro