Sâmbăta colivelor

   Prima sâmbătă din Postul Mare este cunoscută sub denumirea de Sâmbăta Sfântului Teodor Tiron sau a colivelor. Cu această zi încep pomenirile din Postul Mare pentru cei trecuți la cele veşnice. Aceste pomeniri se vor face în fiecare sâmbătă din Postul Mare, până în Sâmbăta lui Lazăr sau a Floriilor.

În timpul domniei împăratului Iulian Apostatul (361-363), acesta a ordonat să se stropească cu sângele animalelor sacrificate idolilor  toate produsele vândute în cetate pentru a întina astfel prima săptămână din Postul Mare al creștinilor. Sfântul Mucenic Teodor s-a arătat arhiepiscopului de atunci, Sfântul Eudoxie (360-369), descoperindu-i planul împăratului și l-a sfătuit să fiarbă grăunțe de grâu (colivă) și să le distribuie locuitorilor Constantinopolului pentru ca aceștia să nu meargă să cumpere nimic de la piață.

Astfel, au fost izbăviți de întinarea idolatriei creștinii din Constantinopol. În urma acestei minuni, arhiepiscopul a stabilit să serbeze în fiecare an, la încheierea primei săptămâni a Postului Mare, sâmbăta Sfântului Teodor. De atunci, în amintirea minunii sfântului, se aduc în sâmbăta aceasta la biserici colive de grâu fiert, fie în amintirea unor sfinţi, fie întru pomenirea celor adormiţi.

Coliva are o semnificaţie profundă şi tainică: boabele de grâu, care sunt adunate laolaltă, simbolizează Biserica lui Hristos şi pe membrii ei, cei vii şi adormiţi, care se găsesc împreună în rugăciune. Biserica a hotărât să se facă pomenirea celor plecaţi din lumea aceasta, mijlocind pentru odihna şi iertarea păcatelor lor. Pomenirea celor care nu mai sunt printre noi este o dovadă de iubire nemărginită faţă de cei adormiţi. Prin rugăciunile noastre se manifestă comuniunea cu cei trecuţi la Domnul. Îi pomenim, îi aducem în faţa lui Dumnezeu, mijlocim pentru ei, îi includem într-un dialog al rugăciunii cu Dumnezeu, dialog care revarsă foloase şi asupra lor.

Prin pomenirea înaintaşilor în această zi, Biserica îşi exprimă speranţa răspunsului bun pe care îl vor primi la Judecata de Apoi toţi oamenii adormiţi întru nădejdea Învierii şi a vieţii veşnice din Împărăţia cerurilor.