Sambata lui Lazar

   Ultima sambata din Postul Mare este una aparte pentru credinciosii crestin-ortodocsii. Este numita Sambata lui Lazar iar maine, pe langa pomenirea repausatilor din neam, se face pomenirea lui Lazar cel mort de patru zile, pe care Mantuitorul Iisus Hristos l-a inviat.

Despre Lazar nu cunoastem foarte multe insa, din Sfintele Evanghelii aflam ca era din Betania, fiind fratele Martei si al Mariei. ‘Iar Maria era aceea care L-a uns cu mir pe Domnul si I-a sters picioarele cu parul capului ei, al carei frate, Lazar, era bolnav. Deci au trimis surorile la El, zicand: «Doamne, iata, cel pe care-l iubesti e bolnav». Iar Iisus, auzind, a zis: «Aceasta boala nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, pentru ca prin ea sa Se slaveasca Fiul lui Dumnezeu». Iar Iisus ii iubea pe Marta si pe sora ei si pe Lazar“ (Ioan, 11, 2-5). Asadar, Lazar ocupa un loc aparte in inima Mantuitorului, mai ales ca Betania nu era departe de Ierusalim, Domnul mergand deseori in casa celor trei frati pe care ii iubea. Se spune chiar ca Lazar ar fi fost fiul fariseului Simon, in casa caruia ar fi avut loc Cina cea de Taina.

Dupa ce a ramas doua zile in locul in care se afla, Mantuitorul le-a spus ucenicilor ca va merge in Iudeea insa ‘ucenicii I-au zis: «Invatatorule, mai acum cautau Iudeii sa Te ucida cu pietre, si Tu, din nou Te duci acolo?…» (Ioan, 11, 8). Raspunsul Domnului (‘Lazar, prietenul nostru, a adormit, dar Ma duc sa-l trezesc“ (Ioan 11, 11), n-a fost inteles initial de Sfintii Apostoli insa Mantuitorul le-a spus atunci limpede: ‘Lazar a murit; si Ma bucur pentru voi ca Eu n’am fost acolo, pentru ca voi sa credeti… Dar sa mergem la el“ (Ioan 11, 14-15).

Insotit de ucenici, Domnul Iisus Hristos ajuns in Betania a patra zi dupa moartea lui Lazar. Marta si Maria erau indoliate si indurerate, astfel ca ‘multi dintre Iudei venisera la Marta si Maria ca sa le aline pentru fratele lor’ (Ioan, 19). De cum a auzit ca vine Iisus, Marta I-a iesit in intampinare la marginea satului, spunand: ‘Doamne, daca ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit'( Ioan, 11, 21). Dar Iisus i-a raspuns: ‘Eu sunt invierea si viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai;’ (Ioan 11, 25). Cuvintele Lui Hristos – viata si datatorul vietii – aveau sa se adevereasca imediat, prin invierea lui Lazar si apoi, peste putina vreme, prin biruinta mortii, pe care a primit-o de bunavoie pentru mantuirea neamului omenesc.

Desi Lazar fusese cuprins de putreziciune, Domnul Iisus Hristos a cerut sa fie data la o parte piatra de la usa mormantului si, multumindu-I Lui Dumnezeu Tatal ca I-a ascultat rugamintea, ‘a strigat cu glas mare: ‘Lazare, vino afara!“ Si a iesit mortul, legat la picioare si la maini cu fasii de panza; si fata lui era infasurata cu marama. Iisus le-a zis: ‘Dezlegati-l si lasati-l sa mearga!“ Atunci multi din Iudeii care venisera la Maria si au vazut ce facuse Iisus, au crezut in El’. (Ioan 11, 43-45).

Dupa marea sarbatoare a Cinzecimii – Pogorarea Sfantului Duh asupra apostolilor- acestia au fost binecuvantati cu puteri si daruri pentru misiunea lor in lume. La propunerea Sfintilor Apostoli, in fruntea celor sapte diaconi a fost ales Sfantul Stefan, numit arhidiacon. Sfantul Stefan a fost ucenic al Mantuitorului Iisus Hristos, fiind martor al Invierii Domnului, al Inaltarii Sale la cer si al Pogorarii Duhului Sfant. Sfantul Stefan a fost primul crestin care a primit cununa muceniciei, fiind ucis cu pietre in urma hotararii sinedriului, cu martiriul sau debutand prigonirea crestinilor. In acest moment, Lazar cel inviat din morti – cautat si el sa fie ucis – a fugit, impreuna cu surorile lui, in insula Cipru. Cand Sfintii Apostoli Pavel si Barnaba, au poposit in Cipru in prima lor calatorie misionara l-au intalnit si pe Lazar si l-au hirotonit episcop. Se spune ca dupa ce a fost inviat de Mantuitorul, Lazar ar mai fi trait 30 de ani, insa, avand in fata ochilor imaginea iadului din zilele in care a fost mort, n-ar mai fi zambit niciodata.
sursa: jurnal.ro