Sarbatoarea Sfintei Parascheva

Moastele sfintei sunt purtate in fiecare octombrie printre credinciosii adunati la Iasi sa o cinsteasca pe facatoarea de minuni. Lumea se calca in picioare cu fiecare ocazie, ca sa atinga resturile lumesti ale uneia dintre cele mai mari sfinte ale ortodoxiei. Cozi de kilometri, sute de mii de credinciosi petrec nopti in strada si dorm sub cerul liber pe un frig de iti taie rasuflarea, cum doar la Iasi poate fi in aceasta perioada a anului. Totul pentru o simpla atingere. Toti pelerinii prezenti in aceste zile in capitala Moldovei sunt convinsi ca atingerea moastelor Sfintei Parascheva le va schimba viata. Cred cu tarie ca moastele fac minuni si un dram din sfintenia vietii Paraschivei le va lumina si viata lor ajunsa fara de nicio speranta. Disperarea oamenilor ii impinge sa creada orbeste in puterea cu care sunt inzestrate moastele sfintei. Iar aceasta credinta, oarba si extrem de puternica, este in stare ea insasi sa nasca miracole. Credinta in sine furnizeaza o forta extraordinara omului care a ajuns sa nu mai creada in nimic altceva decat in Dumnezeu. In moaste si in puterea lor de a-l vindeca, de a-i da noroc in viata, sanatate, bani, glorie si fericire. Rugaciunile catre Dumnezeu isi gasesc punctul culminant in ziua Sfintei Parascheva, cand credinciosii uita de latura omeneasca a existentei lor si sunt in stare de orice pentru a atinge moastele. Ei se fac una cu ele si vor sa se integreze in lumea lor de minuni si incredibil. Nu se vor da in laturi de la nimic. Pentru asta vor indura frigul, vor dormi in ploaie, vor sta acoperiti de zapada zile in sir si, in final, se vor sfasia intre ei pentru a nu rata trecerea moastelor prin fata lor. Sarbatorile Iasului au laicizat cu totul Hramul Sfintei Parascheva, sarbatoarea ajungand sa fie mai degraba un prilej excelent pentru presa de a exhiba latura mult prea ieftina a umanului — cum se infrupta credinciosii in asteptarea moastelor facatoare de minuni cu sarmale si cum se lupta corp la corp pentru o cana cu vin sau ceai. Dar dincolo de latura profana a manifestarilor, nimic nu va putea smulge credinta din sufletele oamenilor saraci din toate punctele de vedere. Ei, cei care cred ca Soarele se invarte in jurul Pamantului, ei care se vor lupta corp la corp pentru a atinge o secunda moastele, nu vor accepta niciodata ca intreaga forta si putere de care se simt plini la un moment dat. Vor refuza sa creada in ei insisi, se vor lupta din rasputeri sa isi pastreze iluzia ca intotdeauna altcineva, de sus sau din orice alta parte, se va face responsabil pentru viata sa mizerabila, nefericita si plina de dureri pe care a ajuns sa o traiasca. Sensul sarbatorii Sfintei Parascheva nu mai e deloc trairea bucuriei simple de a fi langa ramasitele unui mare sfant, de a fi prezent cu ea si de a retrai astfel in contemporaneitate cu sfanta. Nu, tot rostul pelerinajului consta astazi doar in castigarea unui favor, a implinirii unei rugaciuni concrete si cumpararea bunavointei moastelor. Toti mortii care inca nu au plecat cu totul din aceasta lume simt cea mai disperata nevoie de a fi ajutati, pentru ca altfel ei refuza viata. Frica de sine ii face pe credinciosi sa nu mai creada in nimic altceva decat in niste ramasite. Acolo unde viata nu mai ajuta, dar lucreaza deja cele moarte, acolo e mai bine ca viata sa renasca cu totul de la inceput. ziare.com