Sfintii Mucenici Evlampie si Evlampia s-au nascut in Nicomidia fiind frati. In timpul persecutiilor pornite de Maximian acestia, impreuna cu mai multi crestini, au parasit cetatea, ascunzandu-se in munti. Cand Evlampie a trebuit sa mearga in cetate dupa hrana, a vazut afisat pe un perete un edict imperial care proclama prigonirea crestinilor. Pentru faptul ca a rupt acest edict a fost arestat si dus inaintea judecatorului. Deoarece nu a vrut sa se lepede de Hristos inaintea acestuia, Evlampie a fost supus la multe chinuri. Auzind de chinurile fratelui ei, Evlampia s-a infatisat inaintea judecatorului, marturisind credinta in Hristos. Evlampia a fost la randul sau torturata. In cele din urma, Evlampie a fost decapitat, iar sora sa a murit mai inainte ca sa i se taie capul. Impreuna cu ei au mai fost omorati inca doua sute de crestini. Tot in aceasta zi facem pomenirea: -Sfantului Teofil marturisitorul. Obiceiuri si tradiţii Obiceiurile la naştere indică o cunoaştere subtilă a proceselor fiziologice ocazionate de venirea pe lume a nou-născutului. Sentimentul matern era insuflat pe nesimţite, iar frica de naştere şi prejudecăţile legate de aceasta erau practic necunoscute în satul tradiţional. Credinţele, astăzi lipsite de sens, aveau un efect psihic deosebit, întrucât sădeau încrederea gravidei că totul va merge bine. Obiceiul ca moaşa să închidă, prin surprindere şi într-un moment bine ales, uşa larg deschisă, izbind-o cu putere, avea, de pildă, efect pozitiv pentru declanşarea sarcinii. În ţinutul Pădurenilor a fost consemnată o interesantă tehnică de control al durerilor la naştere: cuvântul. În timp ce femeia năştea, bărbatul se văita, gemea şi ţipa, simulând durerile facerii într-o cameră alăturată. (Profesor Ion Ghinoiu)