Sarbatoarea Sfintii Mucenici Evlampie si Evlampia

Sfintii Mucenici Evlampie si Evlampia s-au nascut in Nicomidia fiind frati. In timpul persecutiilor pornite de Maximian acestia, impreuna cu mai multi crestini, au parasit cetatea, ascunzandu-se in munti. Cand Evlampie a trebuit sa mearga in cetate dupa hrana, a vazut afisat pe un perete un edict imperial care proclama prigonirea crestinilor. Pentru faptul ca a rupt acest edict a fost arestat si dus inaintea judecatorului. Deoarece nu a vrut sa se lepede de Hristos inaintea acestuia, Evlampie a fost supus la multe chinuri. Auzind de chinurile fratelui ei, Evlampia s-a infatisat inaintea judecatorului, marturisind credinta in Hristos. Evlampia a fost la randul sau torturata. In cele din urma, Evlampie a fost decapitat, iar sora sa a murit mai inainte ca sa i se taie capul. Impreuna cu ei au mai fost omorati inca doua sute de crestini. Tot in aceasta zi facem pomenirea: -Sfantului Teofil marturisitorul. Obiceiuri si tradiţii Obiceiurile la naştere indică o cu­noaş­tere subtilă a proceselor fiziolo­gice ocazionate de venirea pe lume a nou-născutului. Sentimentul ma­tern era insuflat pe nesimţite, iar frica de na­ş­­tere şi prejudecăţile legate de a­ceas­­ta erau practic necunoscute în sa­­­­tul tradiţional. Credinţele, astăzi lip­­­­site de sens, aveau un efect psihic de­­o­­sebit, întrucât sădeau încrederea gra­­­videi că totul va merge bine. Obice­iul ca moaşa să închidă, prin surprin­dere şi într-un moment bine ales, uşa larg deschisă, izbind-o cu putere, avea, de pildă, efect pozitiv pentru de­­­clan­şarea sarcinii. În ţinutul Pă­du­­re­nilor a fost consemnată o interesantă teh­nică de control al durerilor la naştere: cuvântul. În timp ce femeia năş­tea, bărbatul se văita, gemea şi ţi­pa, simulând durerile facerii într-o ca­meră alăturată. (Profesor Ion Ghinoiu)