Duminica a treia din post – Scoaterea Sfintei Cruci

cruce2   Sfanta Cruce a fost cinstita de cei credinciosi inca din primele secole crestine. In cult ea s-a generalizat insa abia in secolul al IV-lea, dupa minunea aratarii ei pe cer, catre Sfantul Imparat Constantin cel Mare, mai inainte de lupta lui cu Maxentiu. Semnul crucii a fost asezat pe steaguri si scuturi, iar apoi pe actele oficiale si pe monede.

Incepand cu data de 13 septembrie 335, cand a fost sfintita Biserica Invierii, din Ierusalim, dupa ce mai intai a fost descoperita Sfanta Cruce, de catre Sfanta Imparateasa Elena, cultul Sfintei Cruci s-a dezvoltat si mai mult. De pe la jumatatea secolului al V-lea, semnul Sfintei Cruci a inceput sa fie reprezentat in toate bisericile crestine.

Invatatura Bisericii despre cultul Sfintei Cruci a fost formulata definitiv la Sinodul al Saptelea Ecumenic, intrunit in cetatea Niceea, in anul 787. Ea a fost completata in anul 869, la Sinodul Local din Constantinopol. S-a hotarat ca cinstirea Sfintei Cruci sa fie egala cu cea adusa Sfintelor Icoane si Sfintei Evanghelii.

 

Sfanta Cruce este cinstita in fiecare inchinare, precum si in fiecare slujba. De-a lungul anului bisericesc, ea este praznuita in mod deosebit de cateva ori: Inaltarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie; Duminica Sfintei Cruci, a treia din Postul Mare; Scoaterea cinstitului Lemn al Sfintei Cruci, pe 1 august; Aratarea semnului Sfintei Cruci pe cer, in Ierusalim, pe 7 mai.

Duminica Sfintei Cruci, a treia din Postul Mare, prezinta o particularitate liturgica deosebita. Este vorba de o randuiala prin care se cinsteste in mod deosebit Sfanta Cruce. Aceasta randuiala este asemanatoare cu cea care avea loc odinioara in Ierusalim si Constantinopol, in Vinerea Mare.

Mai inainte de inceperea slujbei, Sfanta Cruce este impodobita cu flori si ramuri verzi si asezata pe Sfanta Masa, urmand ca, la momentul potrivit, sa fie scoasa spre inchinare, in mijlocul bisericii.

In cadrul slujbei Utreniei, la sfarsitul doxologiei mari, cand strana canta “Sfinte Dumnezeule”, preotul cadeste Sfanta Cruce, o ridica in dreptul fruntii si iese din Sfantul Altar pe usa dinspre miaza-noapte. Ajuns in fata Usilor Imparatesti, el zice: “Intelepciune! Drepti!” Apoi, se intoarce spre credinciosi si revine in mijlocul bisericii, unde aseaza Sfanta Cruce pe analogul asezat din vreme sub policandru.

Scoaterea Sfintei Cruci

Preotul cadeste din nou Sfanta Cruce, pe fiecare latura a analogului, in timp ce strana canta urmatorul tropar: “Crucii Tale ne inchinam Stapane si Sfanta Invierea Ta o laudam si o slavim!” Dupa ce preotul intra in Sfantul Altar, credinciosii vin si se inchina Sfintei Cruci. Ei fac doua inchinaciuni, saruta Sfanta Cruce, apoi fac a treia inchinaciune si se intorc la locul lor. Indata, incepe Liturghia Sfantului Vasile cel Mare.

Aratarea semnului Sfintei Cruci pe cer, in Ierusalim – 7 mai

Aratarea semnului Sfintei Cruci pe cer, in Ierusalim, s-a petrecut in data de 7 mai 351, in vremea imparatului Constantiu, fiul Sfantului Constantin cel Mare. Crucea luminoasa care a aparut pe cer, in plina zi, s-a intins de la Golgota si pana la Muntele Maslinilor, pe o distanta de aproape zece kilometri. Ea a stralucit mai tare decat soarele si a ramas pe cer vreme de sapte zile.

Credinciosii au umplut bisericile si L-au slavit neincetat pe Dumnezeu. Cautand spre aceasta minune, Sfantul Chiril al Ierusalimului a scris o scrisoare catre imparatul Constantiu, in care l-a indemnat sa caute spre cinstita Cruce si sa condamne erezia ariana, care nega dumnezeirea lui Iisus Hristos. Potrivit istoricului Sozomen, aceasta minune a dus la convertirea multor pagani si iudei la crestinism. Totodata, multi arieni au parasit erezia, intorcandu-se la Biserica lui Hristos.

Scoaterea Sfintei Cruci – 1 august

Pe 1 august, in cetatea Constantinopol era scos in procesiune lemnul Sfintei Cruci, din Palatul Imperial, pana la Catedrala Sfanta Sofia. Participau o multime de preoti si diaconi, care o tamaiau pe toata durata procesiunii. Vreme de doua saptamani, pana pe 15 august, din Biserica Sfanta Sofia se faceau zilnic procesiuni, in diferite zone ale cetatii.

Fiecare procesiune se oprea la cate o fantana, care avea baptisteriu, pentru a savarsi sfintirea apei. La intoarcere, Sfanta Cruce era asezata iarasi pe Sfanta Masa. Precesiunile se faceau in toate cartierele orasului, pentru a-i proteja pe locuitorii capitalei de epidemiile ce se puteau raspandi usor in timpul caldurilor din luna august.

In vechiul Ceaslov grec scrie: “Datorita multimii slabiciunilor si bolilor molipsitoare din popor, in august, potrivit unui obicei stravechi, se face procesiune cu Lemnul Sfintei Cruci din Constantinopol, pe strazi, spre sfintirea locurilor si alungarea bolilor. In ajun, pe 31 iulie, Lemnul Crucii se scoate din trezoreria imperiala si se duce pe sfanta masa a marii biserici, Sfanta Sofia. De la aceasta data si pana la Adormirea Maicii Domnului, este purtata prin oras, dupa savarsirea Litiei, spre a fi venerata de popor.”

Inaltarea Sfintei Cruci – 14 septembrie

Inaltarea Sfintei Cruci este praznuita pe 14 septembrie. Este cea mai veche sarbatoare inchinata cinstirii Lemnului sfant. In aceasta zi sarbatorim amintirea a doua evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci.

Se praznuieste aflarea Sfintei Cruci pe care a fost rastignit Mantuitorul Iisus Hristos si inaltarea ei solemna, in fata poporului, de catre episcopul Macarie al Ierusalimului, in ziua de 14 septembrie 335. Totodata, este praznuita readucerea Sfintei Cruci, de la persii pagani, in anul 629, in vremea imparatului bizantin Heraclie, spre a fi depusa cu mare cinste in Biserica Sfantului Mormant, din Ierusalim.
Iulian Predescu
crestinortodox.ro