Setea lui Dumnezeu

  In episodul cu femeia samarineanca, Hristos o roaga pe aceasta sa-I dea sa bea apa. Atat de mult Se smereste, incat ajunge sa para ca e un simplu om. Dar din convorbirea cu El, ea ajunge la apa cea vie. Hristos ii cere apa, ca sa-i daruiasca harul mantuitor. Discutia porneste de la apa zilnica si sfarseste cu apa vesnica. Dintr-o femeie pacatoasa ea devine o marturisitoare a lui Hristos.

Mentionam ca in vremea aceea relatia dintre iudei si samarineni era una de dispret, de dusmanie. Cu toate acestea Hristos nu ocoleste Samaria si sta de vorba cu o femeie, spre uimirea Apostolilor. De aici reiese ca Dumnezeu doreste ca toti oamenii sa se mantuiasca. Cel care intra in dialog cu El isi schimba atat propria viata, cat si pe cea a celor din jur.

E important sa retinem ca femeia nu s-a multumit doar cu constatarea ca Hristos este Dumnezeu, ci merge si vesteste si altora acest lucru. Ea nu doreste sa ramana singura in bucuria intalnirii cu Hristos. Domnul dupa ce a lucrat mantuirea in ea, lucreaza mai departe mantuirea altora prin ea. Cel ce bea din apa cea vie, harul divin, devine el insusi izvor al invataturilor dumnezeiesti. Nu mai are nevoie de povetele altora, ci primeste puterea de a-i invata pe altii. Samarineanca devine Fotini, un nume care se traduce prin “cea luminata”.

Sfantul Ioan Gura de Aur spune in acest sens: “Dupa cum lumanarea cand este aprinsa poate sa aprinda mii de mii de lumanari, iar cand este stinsa, nici siesi nu poate sa-si procure lumina, si nici pe altele nu poate sa le aprinda, tot asa este si cu viata curata: daca lumina din noi este stralucitoare, atunci vom putea face mii de discipoli si dascali, caci noi stam in fata lor ca un arhetip, ca un model demn de imitat, adica pilda vie de fapte bune”.

Hristos inseteaza ca sa potoleasca setea altora ca Dumnezeu. Din Evanghelie nu reiese ca Hristos a baut din fantana din care dorea femeia sa scoata apa. Insa, El pleaca de la aceasta fantana cu setea potolita. Iar femeia care vine sa ia apa din fantana, pleaca de acolo cu apa cea vie, ca urmara a dialogului cu Hristos. Ea lasa galeata cu care venise sa ia apa – simbol al chipului limitat de a cauta si intelege si pleaca purtand in ea alte intelesuri, mult mai adanci, daruite de Domnul.

Hristos cere si acum apa, pentru ca setea Sa va fi potolita atunci cand omul se va mantui.

Adrian Cocosila
crestinortodox.ro