Sf. Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei

   Sfantul Nicolae este praznuit de crestinii din intreaga lume in fiecare an pe 6 decembrie.

Nicolae a trait in cea de-a doua jumatate a veacului al III-lea, pe vremea imparatilor Diocletian si Maximian.

Nicolae se trage dintr-o familie foarte instarita si evlavioasa. De mic copil, Sfantul Nicolae a dat dovada de harnicie la invatatura si o viata virtuoasa. Aceste aspecte l-au ajutat sa creasca nu doar duhovniceste ci si in intelepciunea crestina.

Pe cand era inca tanar, acesta ramane orfan de parinti insa nu devine precum tanarul risipitor din Sfanta Evanghelie ci, dimpotriva, intr-o zi aduna in fata casei sale toti sarmanii si pe cei chinuiti oferindu-le acestora toate bogatiile pe care le-a mostenit de la parinti si il urmeaza pe Hristos.

In mintea sa erau doar cuvintele Mantuitorului nostru Iisus Hristos: „vinde toate cate ai si impartela saraci si vei avea comoara in ceruri”. Cu o alta ocazie se facu ca Nicolae sa afle despre un parinte care era nevoit sa isi vanda cele trei fice ale sale unui om instarit care urma sa le arunce in pacat. Dand dovada de o discretie iesita din comun, unul dintre atributele cele mai de pret ale dragostei crestine, Sfantul Nicolae vine in randul acestor suflete aflate in primejdie de trei ori, fara ca fetele sa afle. Le asigura nu doar zestrea materiala ci si staruinta in virtute. Astfel, putem observa una dintre trasaturile preponderente ale Sfantului Parinte, si anume bunatatea, sau mila.

Pentru a isi arata si mai mult iubirea fata de Dumnezeu, Nicolae urmeaza si cu mai multa ardoare vorbele Mantuitorului, horand sa se dedice intru totul slujirii Mielului lui Dumnezeu. Pentru a deveni si mai apropiat de Hristos, Nicolae se indreapta spre Tara Sfanta, extrem de dornic sa mearga pe drumurile care au fost sfintite de pasii Mantuitorului si ai ucenicilor sai. Astfel, Nicolae doreste sa sa intareasca si mai mult in credinta, spirit si iubire crestina.

Datorita faptului ca a trait pe vremea imparatilor Diocletian si Maximian, Nicolae a fost supus la foarte multe incercari grele, alaturi de toti crestinii. Toate aceste prigoane au lovit in primul rand in mitropolitul Mirei, astfel ca, Nicolae a fost prins si aruncat in inchisoare unde va fi supus la foarte multe chinuri. Totusi, in ciuda incercarilor, imparatii nu au reusit sa-l clinteasca de la credinta crestina ci, din contra, acesta isi marturisea credinta si iubirea fata de Iisus tot mai vartos. Ramane statornic in credinta, tragand putere din cuvintele Sfantului Apostol Petru: „Iubitilor nu va lasati inselati de focul curatitor ce vine peste voi ca sa va incerce , ci , in masura in care luati parte la suferintele lui Hristos bucurati-va , pentru ca sa va bucurati si la descoperirea maririi Lui”.

Dupa urcarea pe tron a imparatului Constantin cel Mare, Sfantul Nicolae este eliberat din inchisoare, intorcandu-se la pastorirea credinciosilor sai.

In secolul in care Nicolae a trait si a pastorit, Biserica crestina a avut mult de suferit datorita persecutiilor crestine. Pentru a curma invataturile desarte si gresite, care au inceput odata cu Arie, imparatul Constantin convoaca sinodul de la Niceea.

La acest sinod a facut parte si Sfantul Nicolae alaturi de alti 317 Sfinti Parinti, care cu pavaza sfintei cruci, au reusit sa puna capat rautatii pe care Arie o Raspandea. In cadrul sinodului, Sfantul Nicolae a demonstrat inca o data ca este un dascal luminat dar si un aparator demn al Ortodoxiei. Tocmai de aceea, Biserica il slaveste in cantari, numindu-l „indreptator al credintei”.

Ajungand la batraneti, Nicolae s-a mutat la Domnul. Insa chiar si dupa moarte Nicolae nu a uitat de turma sa. In fiecare zi face cu imbelsugare tuturor celor care au nevoie, izbavindu-i de multe primejdii si nevoi.
sursa:calendarulortodox.ro