Sfantul Apostol Andrei – obiceiuri si traditii

rp_sf.andrei-150x150.jpg

Biserica Ortodoxa il praznuieste pe Sfantul Apostol Andrei in fiecare an pe 30 noiembrie. Acesta este considerat si ocrotitorul Romaniei.
Sf. Apostol Andrei a fost din Betsaida, orasel pe malul lacului Ghenizaret, fiul lui Iona, din Galileea, si fratele lui Petru, primul dintre ucenicii Domnului Hristos. Inainte de a fi Apostol al Domnului, Sfantul Andrei a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul. Dar, daca a auzit, a doua zi dupa Botezul lui Iisus in Iordan, pe dascalul sau Ioan, aratand cu degetul catre Iisus si zicand: “Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii” (Ioan, 1, 29), Sfantul Andrei, lasandu-l pe Ioan, a urmat dupa Hristos, zicand fratelui sau Petru: “Am gasit pe Mesia, care se talcuieste Hristos” (Ioan, 1, 41). Si astfel, l-a tras si pe Petru spre dragostea lui Hristos. Drept aceea, Sfantului Andrei i se mai spune si Apostolul cel dintai chemat al Domnului. Si se afla in Scriptura si alte multe invataturi despre dansul.

Din zilele acelea, ca si ceilaiti Apostoli, Sfantul Andrei a urmat Mantuitorului, insotindu-l pe drumurile Tarii Sfinte, adapandu-se din izvorul nesecat al dumnezeiestilor descoperiri pe care le aducea Mantuitorul. A fost martor faptelor minunate savarsite de Domnul, s-a impartasit din cuvantul dumnezeiesc, datator de viata, al credintei celei noi intemeiata de Hristos, si, mai presus de toate, a vazut Patimile Domnului, a plans moartea Lui pentru noi si s-a intarit in credinta, in ziua Invierii.

La randul ei, Traditia Bisericii ne spune ca, dupa Inaltarea Domnului la cer si dupa Cincizecime, Apostolii au tras la sorti si au mers in toata lumea, pentru propovaduire. Atunci, acestui intai chemat, i-a cazut sortul sa mearga in Bitinia, Bizantia, Tracia si Macedonia, cu tinuturile din jurul Marii Negre, pana la Dunare si Scitia (adica Dobrogea noastra) si pana in Crimeia. Insa, a umblat in aceste locuri nu in graba, ci, in fiecare, zabovind si rabdand multe Impotriviri si nevoi, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Hristos. S-a intors la urma din nou in Bizantia, hirotonind acolo episcop pe Stahie si, strabatand celelalte tari, a ajuns la tinutul Peloponezului, unde pe multi i-a tras de la idoli la Hristos. Tot din Traditie, mai stim ca Sfantul Andrei a avut si un sfarsit de mucenic, fiind rastignit, la Patras, langa Corint, cu capul in jos, pe o cruce in forma de X, careia i s-a spus “Crucea Sfantului Andrei”. Dumnezeului nostru slava!

Rugăciunea care-ţi aduce însănătoşirea

Dacă ai probleme de sănătate, de Sf. Andrei mergi la biserică, ia o crenguţă de busuioc şi apă sfinţită. Acasă, pune-le într-un vas de lut nou, fă-ţi semnul crucii de trei ori şi rosteşte următoarea rugăciune: „Tată ceresc, Tu ştii luptele pe care le experimentez – durerea şi disperarea. Tu ştii dorinţa inimii mele să fiu vindecat de această boală (spune-ţi suferinţa). Te rog acum, acordă-mi atingerea Ta vindecătoare. Ştiu că Tu poţi să mă vindeci, exact ca în vremurile Bibliei.”

Noaptea vrajilor si a farmecelor

Noaptea Sf. Andrei este una dintre cele mai importante din an, pentru vraji si farmece. Fetele masoara noua cescute cu apa pline, si le toarna intr-o strachina, care se pune sub icoana. A doua zi, in zori, se masoara din nou, cu aceeasi cescuta, apa din strachina. Daca va mai ramane pe fundul strachinii apa, fie si cateva picaturi, atunci vor avea noroc; dimpotriva, daca ultima cescuta va ramane neumpluta cum trebuie, atunci nu vor avea noroc si nu se vor marita. In noaptea de Sf. Andrei, ca sa-si viziteze ursitul, fata isi pune sub cap 41 de boabe de grau si daca viseaza ca-i ia cineva graul, se va marita.

Unele fete isi pregatesc turta, pentru ea aducand apa cu gura. Pentru acest colac aduc apa neinceputa, iar produsele din care se prepara turta (faina si sare) sunt masurate cu o coaja de nuca. Dupa ce au fost coapte pe vatra, fetele isi mananca turtitele preparate, convinse fiind ca ursitii vor veni, in vis, cu apa sa le potoleasca setea.

Păzitul Usturoiului

În noaptea Sfântului Andrei, în viața satului era prezentă o petrecere a tinerilor numită Păzitul Usturoiului. Fetele aduceau cu ele trei căpățâni de usturoi, care erau puse într-o covată și păzite de o bătrână la lumina unei lumânări. După petrecere, usturoiul era împărțit și așezat la o grau icoană. Era folosit în cadrul anului ca leac pentru vindecarea bolilor.

Grâul în farfurii

În ajunul Sfântului Andrei mai există tradiția ca toți membrii familiei să pună grâu la încolțit într-o farfurioară cu apă. Grâul trebuie păstrat și îngrijit până în seara de Anul Nou. Cel al cărui grâu va crește des, frumos și verde va avea parte de un an frumos și plin, bogat în evenimente pozitive. In anul respectiv, va avea parte de noroc și va merge bine în toate privințele, atât în dragoste, cât și pe plan financiar.