Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur

Sfântul Ioan Gură de Aur este unul dintre cei trei mari sfinţi ierarhi ai Ortodoxiei. S-a născut în Antiohia, în anul 344. Rămas orfan de tată, a fost crescut de mama sa, Antuza, studiind la cei mai renumiţi dascăli ai vremii. Pe lângă studiul ştiinţei elineşti şi al teologiei, s-a nevoit şi într-o casă creştină de asceţi din Antiohia. Apoi, s-a retras doi ani în pustie, într-o peşteră. De aici a fost chemat, împotriva voinţei lui, la diaconie (381) şi apoi la preoţie (386). Atunci a scris cartea sa, „Despre preoţie“. Timp de 12 ani a fost predicatorul Patriarhiei din Antiohia, alcătuind renumitele sale cuvântări. Ca Patriarh al Constantinopolului (398) s-a ostenit cu răspândirea credinţei şi convertirea goţilor arieni şi a întemeiat aşezăminte pentru săraci, fecioare şi văduve. El nu a încetat nici a predica, lucru care i-a adus ura împărătesei Eudoxia. A fost îndepărtat de două ori de pe scaun, murind în exil la Comane, în Armenia (14 septembrie 407). Cel mai mare predicator al Ortodoxiei mai este pomenit pe 27 şi 30 ianuarie, dar şi în fiecare zi în care se săvârşeşte Liturghia scrisă de el. O părticică din sfintele sale moaşte se află spre închinare la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului din Bucureşti, care îşi sărbătoreşte astăzi hramul.