Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul

Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul s-a născut în anul 1650 și a primit la botez numele de Andrei. Originar din Iviria (Georgia), este luat de tânăr rob de turci și dus la Constantinopol. Este răscumpărat de Patriarhia Ecumenica și adus în Tara Romanească în jurul anului 1690, de către domnitorul Constantin Brâncoveanu.

De origine georgiană, Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul este cel care a introdus prin tipăriturile sale, limba română în cultul Bisericii. “Floare cu străluciri de aur a toată arta cea bună” (cum l-a numit Patriarhul Hrisant Notara al Ierusalimului).

Era “înzestrat cu talente rare” și “a ridicat la perfecțiune arta tipografică”, agonisind încă din tinerețe feluritele meșteșuguri ale caligrafiei, picturii, sculpturii și broderiei, smeritul, eruditul și neobositul om de rugăciune i de comuniune, de carte și de arte, trecând prin toate treptele slujirii bisericești și împletindu-și nevoințele cu razele harului și înțelepciunii dumnezeiești, a devenit model și lumină a preoției – “arta artelor și știința științelor”.

În anul 1691, ajunge conducătorul tipografiei din București, iar în 1696 este numit egumenul Mănăstirii Snagov. În anul 1705 este ales episcop al Râmnicului, iar în 1708 mitropolit al Tării Romanești. Este înscăunat pe 22 februarie 1708, de față fiind patriarhii Alexandriei și Ierusalimului.

Este ctitorul mănăstirii cu hramul “Toți Sfinții” din București – numită azi Mănăstirea Antim (1713 – 1715), pe care a înzestrat-o cu toate cele trebuitoare, unul dintre cele mai remarcabile monumente de arhitectură, pictură și sculptură din România. Pe seama veniturilor generate de aceasta, a alcătuit un testament, intitulat “Învățături pentru așezământul cinstitei mănăstiri a tuturor sfinților, capete 32”, în vederea organizării unei impresionante opere de asistență socială.

Martiriul Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul

Înflăcărat luptător pentru afirmarea poporului român împotriva asupririi turcești, ca și voievodul și ocrotitorul său Constantin Brâncoveanu, Mitropolitul Antim este întemnițat de Nicolae Mavrocordat (primul domnitor fanariot) în primăvara anului 1716 și supus la cumplite defăimări și chinuri. Obligat să-și dea demisia și refuzând-o, Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul a fost caterisit pe nedrept de Patriarhia Ecumenică, urmând să fie închis pe viață în Mănăstirea “Sfânta Ecaterina” de pe Muntele Sinai. Pe drum însă, spre finalul lunii septembrie 1716, ostașii turci l-au omorât, lângă Adrianopol (Turcia de astăzi).

Sfântul Antim Ivireanul a tipărit 63 de cărți, dintre care 30 în limba greacă, 22 în romană, una în slavona, 6 slavo-romane, 2 greco-arabe, una greco-romană și una greco-slavo-română. S-a luptat pentru introducerea limbii române în biserică, în locul celei slave. În lucrarea “Didahiile” (28 de predici rostite în cursul arhipastoririi sale, la care se adaugă șapte cuvântări ocazionale) descoperim o limba românească curățată de slavonisme și grecisme. Amintim că în anul 1706 a tipărit la Râmnic prima ediție a Liturghierului în Țara Romanească și Molitvelnicul (Evhologhionul), tot în limba română.

Vorbind despre datoria sa de pastor, Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul mărturisește în predica sa la Duminica Vameșului și Fariseului: “De n-ați știut până acum și de n-au fost nimeni să vă învețe, iată că acum veți ști că am treaba cu toți oamenii câți sunt în Tara Romanească, de la mic până la mare, afara de păgâni și de cei ce nu sunt de o lege cu noi; căci, în seama mea v-au dat Stăpânul Hristos, să vă pasc sufletește… și de gatul mieu spânzura sufletele voastre și de la mine vă să vă ceară pe toți, iar nu de la alții, până când va voi fi păstor”.

Rugăciune către Maica Domnului a Sfântului Antim Ivireanul
Stăpână de Dumnezeu Născătoare, împărăteasa cerului și a pământului, cinstea și slava creștinilor, ceea ce ești mai înaltă decât cerurile și mai curată decât soarele, Fecioară prealăudată, nădejdea celor păcătoși și liniștea celor loviți de valurile vieții, caută asupra poporului tău, vezi moștenirea ta, nu ne lăsa pe noi, păcătoșii, ci ne păzește și ne scapă de vicleșugurile diavolului, că ne-au împresurat întristările, nevoile și răutățile. Dă-ne mână de ajutor, Fecioară, că pierim. Îndură-te de noi, că pe tine te avem ajutătoare și la tine nădăjduim să-L îmblânzești pe Fiul tău cu rugăciunile tale preaputernice și nebiruite, ca să-Și întoarcă spre noi mila Sa cea bogată. Și pe toți să ne învrednicească a ne păstra viața cinstită și fără de prihană, pentru ca noi cu o gură și cu o inimă pe El pururea să-L mărim, iar ție să-ți zicem: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine!”. Amin.

Sursă: Crestin Ortodox.