Sfantul Mucenic Caliopie

Sfântul Mucenic Caliopie este modelul tânărului care, fiind încă la o vârstă fragedă, îl mărturisește pe Hristos cu bărbăție și cu o credință tare pe care nici moartea nu a putut să o clintească. Este serbat în calendarul ortodox în data de 7 aprilie.

Viața pe scurt – Sfântul Mucenic Caliopie (sinaxar)

Sfântul Mucenic Caliopie a trăit la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, în timpul împăratului Maximian (250 – 5 mai 311), cunoscut pentru una dintre cele mai aprigi persecuții împotriva creștinilor din timpul Imperiului Roman.

Sfântul Mucenic Caliopie a fost născut în urma rugăciunilor îndelungate ale mamei sale Teoclia, deoarece aceasta nu putea avea copii și venirea pe lume a lui Caliopie a fost o mare minune și bucurie. Sfântul vede lumina zilei undeva în Perga Pamfiliei (Asia Mica).

În ciuda tensiunilor religioase ale acelor vremuri, având un tată senator care a trecut la cele veșnice doar la câteva zile după nașterea lui și o mamă cu credință în Dumnezeu, Sfântul Mucenic Caliopie primește încă de la cea mai fragedă vârstă învățături despre dreapta credință, petrecând multă vremea în rugăciune și post. Pe măsură ce asupririle aduse creștinilor erau din ce în ce mai crunte, fericita Teoclia ia hotărârea de a-și trimite fiul departe de casă, cu vaporul, în cetatea Pompeiopolis din Cilicia (Turcia de astăzi).

Martiriul Sfântului Mucenic Caliopie

Tânărul Caliopie ajunge la destinație în perioada unor vaste sărbători idolești, acolo “unde păgânul ighemon Maxim făcea jertfe, hore și jocuri în cinstea necuraților săi idoli”. Mânat parcă și mai mult de chemarea adevăratei credințe, Sfântul Mucenic nu poate suferi cele ce se întâmplă în jurul său și declară în văzul tuturor celor ce doreau să îl ispitească cu închinarea la idoli următoarele: “Sunt creștin și prăznuiesc cele ce sunt ale Hristosului meu. Deci, nu este cu putință ca omul care slăvește pe Hristos, să intre în necuratele jertfe ale zeilor păgânești”. Cuvintele acestea rostite din puritatea inimii sale îl vor aduce în fața crudului împărat, de unde va începe drumul muceniciei sale.

Refuzul său ferm de a jertfi idolilor îl va conduce către chinuri și persecuții groaznice. În Joia Mare a Săptămânii Patimilor, Sfântul Mucenic Caliopie, a fost legat cu coatele mâinilor îndărăt și bătut cu plumb, întins pe o roată și ars dedesubt cu foc. Dar arătându-se îngerul Domnului, a oprit roata și focul s-a stins și s-a arătat îngerul cu groază, pentru cei ce-l priveau. După acest eveniment Sfântul Mucenic Caliopie a fost pus în temniță. Alături de el a stat mama sa care, dăruindu-și toată averea săracilor și bisericii, a venit alături de fiul ei pentru a-l încuraja să-și păstreze tăria în fața încercărilor. După ce a eșuat și ultima tentativă a împăratului Maximian de a-l convinge pe Sfântul Mucenic Caliopie să jertfească idolilor, acesta a fost condamnat la moarte prin răstignire.

Urmând să-și vadă fiul răstignit, fericita Teoclia găsește puterea în smerenia ei de a plăti cinci galbeni unui ostaș, rugându-l să îl răstignească pe fiul ei cu capul în jos, ca un ultim gest de umilință în fața Domnului, găsind că fiul său nu este demn să moară în același fel ca însuși Domnul Hristos. Rugămintea ei a fost ascultată, astfel încât “a fost răstignit Sfântul Caliopie cu capul în jos pentru Hristos, în ziua Cinei celei mântuitoare, iar în Vinerea cea mare a Patimilor lui Hristos, în ceasul al treilea din zi și-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu. Atunci un glas dumnezeiesc, venind către dânsul din cer, a zis: «Suie-te, mucenice al lui Hristos, împreună moștenitorule cu sfinții»”. Suferința mamei Sfântului Mucenic nu a durat mult după aceasta, mila Domnului coborând asupra sa, cuprinzând grumazul fiului său imediat după ce trupul Sfântului a fost coborât de pe cruce aceasta și-a dat duhul slăvindu-L pe Hristos în Vinerea Mare a anului 304. Astfel, atât mama cât și fiul au îmbrăcat haina muceniciei în același timp, ambele trupuri fiind mai apoi îngropate la loc cinstit.

Rugăciune către Sfântul Mucenic Caliopie mijlocitoare către Dumnezeu

O, Sfinte al lui Dumnezeu, Mucenice Caliopie, care din fragedă copilărie ai iubit pe Hristos și pentru dragostea Lui te-ai jertfit cu trupul pe cruce, auzi-ne și pe noi, păcătoșii și nevrednicii, care viețuim cu multă nepăsare în toată vremea, mâhniind pe Dumnezeu cu mulțimea răutăților. Roagă-te pentru noi, neputincioșii, spre a ne trezi din somnul lenevirii noastre, căci îngreunată este inima noastră de poftele cele viclene și foarte întunecată ne este mintea de grijile cele pierzătoare ale veacului de acum. De aceea, cu stăruință, din inimă te rugăm să mijlocești către Preabunul și Preaînduratul Dumnezeu, ca prin mila Sa și prin sfintele tale rugăciuni, să ne trezim, până mai avem vreme, din amara nesimțire care ne stăpânește și să începem cu frica lui Dumnezeu a viețui și a lucra poruncile lui Hristos, spre a dobândi mila și iertarea în ceasul sfârșitului nostru și în ziua cea mare a Judecății de apoi. Amin!
sursa: https://pravila.ro/sfantul-mucenic-caliopie-7-aprilie/