SFINTELE FEMEI MIRONOSIȚE UN EXEMPLU DE TREZIRE

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh!

Hristos a înviat!

„Eu dorm, dar inima mea este trează”, spune regele Solomon în Cântarea Cântărilor (Cântarea Cântărilor 5:2). — Aceste cuvinte pot fi aplicate sfintelor femei mironosițe, a căror amintire sfânta Biserică o pomenește astăzi.

Sfânta Biserică face întotdeauna acest lucru, ca sfinții, într-un fel sau altul legați de evenimentul sărbătorit sau implicați în el, să fie pomeniți și cinstiți imediat după celebrarea acestui eveniment. Așa, de exemplu, sărbătorind ziua Nașterii lui Hristos, a doua zi Biserica își amintește și o slăvește pe Preasfânta Maica Domnului, ca a născut-o pe Hristos Mântuitorul. Or, după ce a săvârșit Botezul Domnului, Biserica prăznuiește a doua zi pomenirea Sfântului Ioan Botezătorul, ca cel care L-a botezat pe Domnul. Sau, după ce a sărbătorit Întâlnirea Domnului, ea își amintește a doua zi de bătrânul drept Simeon, care l-a întâlnit pe pruncul Iisus în templu și L-a primit în mâinile ei. De aceea, întâlnind Lumina Învierea lui Hristos, Biserica de astăzi își amintește și cinstește pe sfintele femei smirnă care au venit la Sfântul Mormânt în dimineața de Paști și acolo au aflat de la un înger că Hristos a înviat.

Următoarele cuvinte ale cărții sfinte pot fi aplicate sfintelor femei purtătoare de mir: „Eu dorm, dar inima mea este trează” (Cântarea 5:2). Este exact ceea ce s-a întâmplat cu sfintele femei purtătoare de mir în zilele mari ale înmormântării lui Hristos Mântuitorul. În Vinerea Mare, Hristos a adormit pe Cruce, iar în seara aceleiași zile a fost depus într-un sicriu în Grădina Ghetsimani. Noaptea a venit. Toți cei vii s-au dus la culcare. Toți locuitorii orașului Ierusalim se odihnesc de mult timp într-un somn lipsit de griji. Numai soțiile purtătoare de smirnă nu au timp de somn. Ochii lor sunt închiși de oboseală, dar inima lor este trează și împiedică somnul. De ce se întâmplă asta? Gândul la Hristos pus în mormânt nu le dă somn. Hristos era totul pentru ei; de aceea, după ce l-au îngropat pe Mântuitorul împreună cu Iosif și Nicodim, au fost cu toate gândurile la mormântul lui Iisus. Prin urmare, deși mai târziu au adormit cu trupurile, nu au adormit cu sufletul. Așadar, de sâmbătă până duminică, când încă era întuneric, deja s-au sculat și s-au grăbit la mormânt dis-de-dimineață pentru a aduce încă o dată omagiu Mântuitorului îngropat. Și pentru această râvnă pentru El, pentru această neîncetată amintire a Lui, au fost răsplătiți din belșug: la mormânt au primit primii de la un înger vestea cea mai fericită a învierii Domnului și Mântuitorului; Domnul înviat însuși a fost primul care le-a apărut. De aceea St. Ioan Gură de Aur ne învață: „Niciun timp nu este atât de convenabil pentru diavol ca atunci când suntem neglijenți, de aceea trebuie să fim în permanență treji”.

Dragi tati, frati si surori! Să dea Dumnezeu ca fiecare dintre noi să poată spune despre noi înșine: „Eu dorm, dar inima mea este trează” (Cântarea 5:2)! Pentru ca fiecare dintre noi să nu se gândească la nimic atât de mult decât la cel care a suferit pentru noi și pentru Mântuitorul înviat! Pentru ca fiecare dintre noi să nu-și dorească nimic atât de mult decât viața cu Hristos cel înviat! Să încercăm să nu facem orice facem, orice lucrare facem, să ne gândim cât mai des la Hristos. Cu toate dorințele noastre, cu toate eforturile noastre, cu toate căutările noastre, să ne dorim cel mai mult, să căutăm cea mai mare comunitate și viață cu Hristos. Căci, potrivit Sf. Isaac Sirul, „însăși viața minții este o chestiune a inimii, puritatea inimii returnează minții integritatea contemplației”. Apoi, așa cum îngerul le-a anunțat femeilor purtătoare de mir de la mormânt – „Hristos nu este aici, El a înviat!” (Luca 24:5-6) și așa cum li s-a arătat Însuși Domnul înviat, tot așa ni se va vesti nouă în ceasul morții noastre de către un înger: „Iată că vine Mirele, vino în întâmpinarea Lui”! (Mat. 25:6) – și sufletul nostru se va înălța pentru a-și întâlni Mirele ceresc și va intra cu el pentru totdeauna în camera cerească. Amin! Hristos a înviat!

Ieromonah Melhisedec (Hijniac).