Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia

   Aceşti patruzeci de Mucenici au trăit pe vremea crudului împărat Liciniu (308-324), toţi fiind din părţile Capadociei, şi toţi din aceeaşi ceată de ostaşi creştini, bărbaţi viteji şi vrednici în războaie, iar conducătorul oştirii lor era Agricola, om păgân şi rău din fire, iar locul slujbei lor ostăşeşti era cetatea Sevastia, din Armenia.

Deci, aflând Agricola de credinţa lor creştină, a dat poruncă să fie aduşi în faţa lui şi le-a spus: ,,Cum v-aţi arătat ascultători către mai-marii voştri în războaie, aşa să ascultaţi şi acum porunca împăratului, aducând jertfă zeilor”. La acest îndemn, Chirion, căpetenia celor patruzeci, a răspuns: ,,Cum am luptat şi am biruit pe vrăjmaşi pentru împăratul pământesc, tot aşa voim să luptăm şi pentru Împăratul ceresc, împotriva vrăjmaşilor Lui”.

Pentru acest răspuns au fost închişi în temniţă, să se răzgândească. Dar ei n-au încetat a se ruga fierbinte lui Hristos, să-i întărească pentru mărturisirea cea adevărată. Drept aceea, toate amăgirile, toate făgăduinţele şi toate ameninţările nu i-au clintit în credinţa lor. Deci, venind în Sevastia un mare conducător de oaste, anume Lisie, acesta le-a poruncit din nou să aducă jertfă zeilor. Cu aceeaşi nestrămutată credinţă, ostaşii creştini s-au împotrivit. Înfuriat peste fire, căpetenia a poruncit să fie dezbrăcaţi şi siliţi să intre într-un lac aproape îngheţat, pentru că era iarnă, iar pe maluri au pus păzitori, ca nimeni din ei să nu fugă. Şi, iată, unul din ostaşi, nemaiputând îndura gerul, a primit să aducă jertfa ce i se cerea; dar, ieşind din apa îngheţată şi intrând în baia caldă, anume pregătită, acesta a murit îndată, în vreme ce Mucenicii, după o noapte întreagă petrecută în iezerul îngheţat, erau încă vii şi se rugau. Atunci s-au arătat patruzeci de cununi strălucitoare peste capetele lor, însă una stătea în văzduh, deoarece fusese pregătită pentru cel ce se lepădase.

Văzând aceasta, temnicerul Aglaie a mărturisit cu glas tare: ,,Şi eu sunt creştin”, şi a sărit în apa cea îngheţată, făcându-se părtaş muceniceştilor pătimiri şi întregind ceata celor patruzeci, în locul celui ce se lepădase de Hristos. Au fost, apoi, scoşi din apă şi li s-au sfărâmat gleznele cu ciocane grele şi, fiind arşi de vii, au primit cununa Mucenicilor.

Iar numele lor sunt: Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Iraclie, Smaragd, Evnoic, Valent, Vivian, Claudiu, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdichie, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Caius, Leontie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton şi Aglaie. Iar moaştele lor, câte au rămas din foc, au fost înmormântate la Sevastia, apoi s-au împărţit în toată lumea creştină. O parte din ele se găseşte la Mănăstirea Antim din Bucureşti, ca şi la alte sfinte locaşuri din ţara noastră.

Tradiții, obiceiuri și superstiții de Sfinții 40 de mucenici

Ziua de 9 martie este una plină de tradiții și obiceiuri din popor. Unul din ele este legat de scosul plugului la arat. După ce în februarie, plugul era trecut prin foc de către fierarul satului, reparat, curățat și purificat, iar în dimineața acestei zile era scos festiv din casă.

O superstiție din popor mai spune că în ziua de 9 martie, cei 40 de mucenici se adună pentru a participa la un sobor de dezghețare a pământului și slobozire a căldurii. Ziua mucenicilor era și un bun prilej prin care se realiza o prognoză a vremii.

Se considera că dacă în această zi plouă, va ploua și de Paști. Dacă se auzeau tunete, va fi o vară benefică pentru culturi. Dacă în noaptea de dinaintea zilei era frig și pământul îngheța, se credea că va urma o toamnă îndelungată.

În această zi se împart bucate dar și colivă celor săraci și nevoiași, după ce sunt sfințite de către preot. Acest gest este făcut în memoria celor care nu mai sunt printre noi.

9 Martie este, totodată, o zi în care se pomenesc morții în biserică, o parte din bucate sunt duse la cimitir, la mormintele celor dragi. Aici se mai pun flori și lumănări.

Probabil cea mai cunoscută tradiție legată de această zi este legată de pregătirea mucenicilor. Aceștia sunt diferiți în funcție de regiunile țării. În Moldova se fac cei numiți și sfințișori, formați din bucăți mari de aluat,presărați cu nucă și miere. În Muntenia și Dobrogea se fac sub forma unei ciorbe cu bucăți mici și subțiri de cocă, în formă de opt (cunoscuți și ca măcinici).