Sfintii Hrisant si Daria

    Sfinţii Hrisant şi Daria sunt cinstiti pe 19 martie. Hrisant a fost fiul unui om de neam domnesc şi senator, pe nume Polemon, care s-a mutat de la Alexandria la Roma. Hrisant a primit cea mai bună educaţie clasică cu putinţă, dar mintea şi sufletul său încă tânjeau după ceva mai mare.

Văzându-i foamea duhovnicească şi înşelarea minţii pricinuită de învăţătura păgânească, Atotmilostivul Dumnezeu i-a pus în mână cărţile Evangheliilor şi ale Faptelor Apostolilor, pe care citindu-le, i s-a descoperit adevărul lui Hristos. Apoi a aflat un învăţător, pe preotul Carpofor, care i-a dat şi mai multă învăţătură şi l-a botezat.

Când Polemon a aflat că fiul său s-a botezat creştin, l-a închis în casă, încuindu-l împreună cu fete desfrânate care să-l ispitească. Dar Hrisant a rămas neclintit în faţa acestor asalturi.

Atunci Polemon a cerut unei frumoase tinere, o renumită filosoafă din Atena, pe nume Daria, să se căsătorească cu fiul său şi să-l facă să-şi schimbe cugetul în privinţa creştinismului. Planul a dat roade grabnice, dar nu aşa cum nădăjduia tatăl. Hrisant s-a însurat cu Daria, dar curând a adus-o la adevărata filosofie – la adevărul şi viaţa în Hristos – şi ea s-a botezat. El a înduplecat-o să trăiască cu el în feciorie, ca amândoi să se poată dărui mai deplin slujirii lui Hristos.

După moartea lui Polemon, ei şi-au mărturisit deschis credinţa în Hristos, învăţându-i pe oameni despre curăţia vieţuirii, înfrânare şi bucuria vieţii afierosite lui Dumnezeu. Mulţi au crezut şi i-au urmat.

Deci i-au pârât eparhului, învinovăţindu-i că învaţă pe femei să-şi lase soţii si să urmeze lui Hristos.

Şi arătându-şi ei cu tărie dăruirea faţă de Hristos, au fost puşi la chinuri. Insă Dumnezeu i-a ajutat aşa de minunat că, suferind chinurile cu atâta vitejie, însuşi călăul, pe nume Claudie, s-a făcut creştin cu toată familia. Pentru aceasta el şi familia sa au suferit mucenicia.

Hrisant şi Daria au fost supuşi la mai mari chinuri, pe care Daria le-a răbdat cu atâta vitejie, că păgânii au strigat: „Daria este o zeita”.

La urmă ei au fost îngropaţi de vii într-un puţ adânc şi acoperiţi cu pietre. Mai târziu s-a zidit o biserică pe acel loc.

Aceşti soţi propovăduitori şi împreună-mucenici pentru Hristos au plecat din această viaţă către palatele cereşti în anul 283, la Roma, sub domnia împăratului Numerian.

Sedealna la Utrenie, glas 3
Dorit-ai de frumuseţea cea preafrumoasă, şi frumuseţile cele văzute le-ai trecut cu vederea; şi prin cuvintele tale cele aurite, Mucenice, ai adus lui Hristos pe Daria cea slăvită, care a suferit patimi şi a ruşinat pe tirani, cu care împreună, Hrisante fericite, pe noi pe toţi ne pomeneşte, cei ce cu credinţă săvârşim pomenirea voastră.
crestinortodox.ro