In Duminica a patra dupa Rusalii, Biserica face pomenirea vindecarii slugii sutasului din Capernaum. Acest sutas pagan, comandant al unei formatiuni militare alcatuite din o suta de persoane, vine la Hristos si ii cere sa-i vindece sluga. Cand Mantuitorul ii raspunde ca va ajunge in casa acestuia pentru a-i tamadui sluga, sutasul ii spune: “Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu, ci numai spune un cuvant si se va vindeca sluga mea” (Matei 8, 8). Din Evanghelie aflam ca Mantuitorul s-a minunat de credinta acestuia. In Evanghelii, numai de doua ori se mentioneaza ca Iisus “a fost uimit”: pentru credinta sutasului (Matei 8, 10) si pentru necredinta concetatenilor din Nazaret (Marcu 6, 6).
Atat de mare era credinta sutasului in puterea lui Hristos, incat acesta nu considera absolut necesara prezenta fizica a Domnului langa cel bolnav. Ii spune Mantuitorului ca este de ajuns sa rosteasca un cuvant, ca sluga lui sa fie vindecata. Atat de mult crede, incat stie ca Cel care se afla in fata lui are atata putere, incat poate sa vindece un bolnav fara sa-l vada sau sa cunoasca boala acestuia. Este un exemplu pentru noi toti in ceea ce inseamna a crede cu adevarat. Suntem datori sa ne incredem pe deplin in puterea Sa, ca Domnul poate sa faca orice, indiferent de situatie sau problema.
Aceasta credinta smerita in puterea tamduitoare a Domnului, i-a facut pe Sfintii Parinti sa introduca in rugaciunile care se citesc inainte de impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului, cuvintele sutasului: “Doamne, Dumnezeul meu, stiu ca nu sunt vrednic, nici in stare, ca sa intri sub acoperamantul casei sufletului meu…”.
Sutasul, desi avea puterea de a inlocui rapid sluga bolnava cu un om sanatos, sau putea trimite pe altcineva la Hristos ca sa-i ceara ajutor pentru vindecarea slujitorului, decide sa faca tot posibilul pentru tamaduirea lui si nu oricum, ci mergand el insusi la Hristos. Sutasul devine astfel, chipul omului care se roaga pentru altii. De la acest sutas a invatat Biserica sa se roage pentru sanatatea si mantuirea tuturor oamenilor, dar mai ales pentru cei care din diferite motive nu mai pot face acest lucru.
Dragostea pentru altul, il face pe sutas sa depaseasca modul in care un stapan se raporta la sluga sa. Il vede pe acesta ca pe un frate, ca pe o persoana unica, ce nu poate fi inlocuita de nimeni. Nu intamplator Mantuitorul le descopera ucenicilor ca vor fi recunoscuti ca ucenici ai Sai dupa implinirea poruncii iubirii aproapelui: “Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul” (Ioan 13, 34). Iar dragostea desavarsita se arata in rugaciunea pe care unii o fac pentru ceilalti. Sa ne rugam Domnului sa ne daruiasca putere sa ne rugam pentru altii in toata vremea.
Textul Evangheliei din Duminica a patra dupa Rusalii
Sursa: CrestinOrtodox.ro