Tăierea împrejur a lui Hristos și primirea Numelui

  Hristos, plecând de la tăierea împrejur impusă de tipicul Legii, a făcut trecerea spre tăierea împrejur duhovnicească, care înseamnă reînnoirea totală a omului. Aceasta este desăvârșirea noii creații, a noii tăieri împrejur duhovnicești.
Hristos n-a venit să desființeze Legea și prorocii, ci să le împlinească, ne spune Evanghelia Sa. A venit să ni le facă desăvârșite: N-am venit să stric, ci să împlinesc Legea și profeții (Matei 5, 17). De aceea a și împlinit destule prevederi ale Legii iudaice din perioada Lui, ca să nu pară un reformator și să provoace degrabă ura compatrioților Săi, și să se integreze de drept în societatea iudaică, înlăuntrul căreia Își va desfășura activitatea în timpul vieții Sale publice. Și oricum era de acord cu împlinrea câtorva prescripții tipiconale fundamentale. Astfel, a împlinit tăierea împrejur după fire din acel timp. Adică, această tăiere care se aplică tuturor băieților la opt zile după naștere, din rațiuni de „sănătate” și, prin extensie, și pentru o orientare duhovnicească autentică. Hristos, plecând de la tăierea împrejur impusă de tipicul Legii, a făcut trecerea spre tăierea împrejur duhovnicească, care înseamnă reînnoirea totală a omului. Aceasta este desăvârșirea noii creații, a noii tăieri împrejur duhovnicești.

Tăierea împrejur cu înțeles duhovnicesc a folosit-o și Sfântul Ștefan, primul mucenic, înaintea ascultătorilor săi, pe care i-a mustrat ca fiind netăiați împrejur la inimă și la urechi (Fapte 7, 51), adică i-a caracterizat drept împietriți din punct de vedere duhovnicesc, insensibili, și acesta este adevărul. Cel care are conștiința împietrită săvârșește crimele cele mai înfricoșătoare, așa cum au făcut cei care l-au ucis cu pietre pe Sfântul învăluit în lumină, Ștefan, primul mucenic. În timpul tăierii împrejur, Hristos a primit, după tradiția iudaică și după legile în vigoare și numele Iisus (Mântuitorul Cel Adevărat), precum și Emanuel (Dumnezeu este cu noi), pe care I le hărăzise Cerul înainte de veacuri (Isaia 7, 14; Matei 1, 22-23). Era Cel așteptat de neamuri, Iisus Mântuitorul lumii. Emanuel a mântuit și mântuiește lumea. Când Apostolii au rostit numele Său, au reușit să învieze morții (Fapte 3, 6), dar și fiecare credincios poate să săvârșească minuni în numele lui Iisus. […]

Evanghelia (Fapte 4, 12) ne vorbește și ea despre numele lui Iisus, anume că este mai presus de toate celelalte nume de pe pământ, care mântuiește pe oameni și că în numele lui Iisus să se plece tot genunchiul, al celor cerești, al celor pământești și al celor de dedesubt (Filipeni 2, 10-11). Prin urmare, este minunat numele lui Iisus. Poartă înlăuntrul lui și exprimă puterea dumnezeiască pe care i-a dăruit-o Dumnezeu Însuși. Este numele care va stăpâni toată creația.

(Arhimandritul Timotei Kilifis, Hristos, Mântuitorul nostru, Editura Egumenița, 2007, pp. 46-48)
doxologia.ro