Viața Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei

    Rămânând de mic orfan de tată, iar mama sa făcând-se monahie, vârsta de 10 ani a luat un unchi al lui, ierodiaconul Teofilact, îngrijește adusul în obștea Mănăstirii Frumoasa, din Basarabia, apoi Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iași , unde se găsește și este vestit spital. Acolo tânărul Ioan a învățat ascultarea, smerenia, precum și funcționarea lui Dumnezeu și un semenilor aflate în suferință. După o vreme, cei doi sunt mai mulți în Mănăstirea Sfântul Samuil din Focșani, care nu a fost de asemenea funcțională în ceea ce privește spitalul. Plecând apoi la Buzău, un chip îmbrăcat și îngerescul, primind, episcopul de marele Chesarie al Buzăului, denumirea de Iosif, după momentul episcop al Argeșului.

Același Chesarie diaconul hirotonit și îndrumarea învățării cărții, îngrijește-te deprins-o la Seminarul de la Buzău, apoi la Academia  Sfântul Sava  din București, trebuie să-i îmbrățișezi, precum profesorul Ioanid, precum și îngrijirea învățării în limba greacă, și părintele Macarie ieromonahul, cunoscutul dascăl de psaltichie românească. De la Macarie, Iosif a deprins meresterea cântării bisericești curate, întrucât are un plăcut foarte plăcut și însuși un cântări psaltice alcătuit. Fiind hirotonit vicar episcop al Mitropoliei Țării Românești, cu titlu Iosif  al Mirelor, urma cu vrednicie faptelor Sfântului Ierarh Nicolae. În anul anul 1873, se alcătuiesc ales episcop al Argeșului, iar peste doi ani, mitropolit al Moldovei, împlinindu-se și cu multă osărdie chemarea și slujirea arhierească. Împlinindu-se făgăduința spre întârzierea mitropolitului Veniamin Costachi, făcut în vedenie când se îmbină spre Iași ca noi ales mitropolit, Iosif a împărțit zidirea Catedralei mitropolitane în anul 1886, pentru a face parte de marele Veniamin; la începutrea căreia, în anul 1826, prințul dumnezeiască, a fost încredințat atunci când era copil la Iași.

Asemeni și Seminarul lui Veniamin de la Socola la mutat clar în palatul domnitorului îngrijirea este surghiunise pe ierarhul Veniamin, iar bisericile  Sfântul Nicolae Domnesc  și  Sfinții Trei Ierarhi  le-a înnoit, căutând să urmeze întru totul marelui chiar înaintaș. Moaștele Cuvioasei Parascheva le-a mutat de la Mănăstirea  Trei Ierarhi la Catedrala nouă a Mitropoliei, în anul 1889, punându-se în raclă nouă de argint, după ce văzuse racla veche cuprinsă de flăcări și sfinte moaște rămânând mai grosolane, prin dumnezeiască minune. Cele mai alese sunt mai bune în fața mitropolitului Iosif sunt de-a lungul a două: sfințenii vechi și milostenia. Cu două dintre mari mari există o întrerupere în față, un celebru inimile celebru mai împărțit, un cinstea câștigat dintre cele mari, un ridicat de jos pe mulți deznădăjduiți, un adunat în locul în care se pot crea și nebăgați în seamă și în adus la Hristos pe mulți , clar și necreștini, vânzare prin pilda vieții. Fără a căuta la fața omului, să fie îngrijit cu mai multe milă de săraci, de orfani, de văduve și de elevi, împărțindu-se la tot ce poate rămâne, să clarificăm și să fac parte din toate părțile și care să le îngrijească; Ba se împrumutează-se de la duhovnicul său ori de la alții pentru a putea face o rezistență mai mare, la sfârșitul fiecărei luni se pot ajunge până la alte părți, numai că putem rămâne față de săraci. Niciodată nu se dă mai puțin de o pâine, căci ar fi fost de gând: era „Bani pentru o pâine!”.

Când era în puteri, se coboară singur din chilie, pe trepte, în mijlocul celor două sute de săraci, se pot face cuvinte, se pot binecuvânta și se împarte bani; iar când puter trupești i-au mai slăbit, nu mai cobora, ci arunca milostenia săracilor din balconul casei. Asemenea și turma duhovnicească și-a păzit-o de năvălirile viclene ale necredinței, venite fie de la puterea lumească, dornică să jefuiască averile Bisericii, fie clar prin preoții în vrăjbiți de vrăjmașii credinței, îngrijire lepădau duhul ascultării de la Evanghelie. și alegeau duhul împărțit și al tulburării. Cuvântul ierarhului un tunat puternic pretutindeni împotriva propovăduitorilor necredinței și nimeni pot să împărtășească ceva împărțit, pentru viața sa plăcută lui Dumnezeu. El se ruga și este mult mai mult, și se poate îndeplini foarte bine,

Dumnezeiasca Liturghie o săvârșea totdeauna cu bucurie și cu ochii umeziți de lacrimi. Era, de asemenea, un vorbitor priceput și duhovnic înțelept, căutat de multă lume pentru blândețea și cuvintele lui. Cunoștea bine Sfânta Scriptură, din care mărturisea că învață toate, și era desăvârșit părinte duhovnicesc. Pe lângă celelalte daruri, mitropolitul avea și darul smereniei și al ascultării desăvârșite, că toate le primea ca de la Dumnezeu. Păstorind, deci, cu multă vrednicie Mitropolia Moldovei vreme de douăzeci și șapte de ani, s-a mutat la cereștile lăcașuri cu pace în anul 1902, în ziua de 26 ianuarie. Poporul l-a numit Iosif cel Sfânt și Milostiv. De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința sa din 5-6 octombrie 2017, l-a trecut în rândul Sfinților, statornicind ca zi de pomenire a sa 26 ianuarie, când a trecut la cele veșnice.

Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeuul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
doxologia.ro