Canonul – o formalitate, o primejdie sau un mijloc de îndreptare?

canon     Făcându-le, adunați pace în suflet, adunați mângâiere sufletească, adunați credință și dragoste de Dumnezeu. Cu cât te rogi mai mult și mai atent, cu cât te asuprești cu postul și cu rugăciunea, cu atât capeți lăuntric acel cheag duhovnicesc cu care poți să aduni ce este sfânt și ce este bun în sufletul tău.

Așa spune și Sfântul Serafim de Sarov, marele sfânt rus, că, la spovedanie, canoanele care se dau sunt mijloace de îndreptare, nu sunt primejdii. Făcându-le, adunați pace în suflet, adunați mângâiere sufletească, adunați credință și dragoste de Dumnezeu. Cu cât te rogi mai mult și mai atent, cu cât te asuprești cu postul și cu rugăciunea, cu atât capeți lăuntric acel cheag duhovnicesc cu care poți să aduni ce este sfânt și ce este bun în sufletul tău.

Adesea suntem ca niște tinichele sunând a gol, fără credință, fără evlavie, munciți de gânduri mereu; și nu poți să te rogi lui Dumnezeu cum trebuie, te rogi formal. Adeseori se roagă creștinii cu cuvinte aiurea. Se spovedesc așa, după cum se roagă, cu neatenție. După un sfert de oră, jumătate de oră, nici nu știe ce face, citește cu ochii trupești și cu mintea este pe alte coclauri. O asemenea rugăciune și un astfel de canon, Dumnezeu nu primește.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Ne vorbește Părintele Sofian (Boghiu), volumul I, Editura Episcopiei Romanului, 1997, p. 100)
doxologia.ro