Ce sa facem atunci cand nu ne mai putem ruga?

    Era o vorbă pe la noi care zicea: “Nu te rogi de sfântul care nu te ajută”. Rugăciunea este arătarea nădejdii şi nimicirea deznădejdii. Să ne gândim la un om din Sfânta Evanghelie, şi anume, la tatăl fiului lunatic! După ce s-a dus la Apostoli şi nu l-au putut ajuta, a mers la Domnul Hristos şi i-a zis: „De poţi ceva, ajută-ne nouă, fie-Ţi mila de noi!” Prin urmare,. în momentul în care s-a prezentat la Domnul Hristos cu o rugăminte, s-a prezentat cu nădejdea că Domnul Hristos ar putea să-l ajute, dar nu avea şi siguranţa.

Numai că, de multe ori, rugăciunea pe care o facem noi nu este la măsura ia care trebuie să fie şi Dumnezeu, ştiind mai bine ce ne este nouă de folos, nu ne dă ceea ce-l cerem. Ne dă, însă, posibilitatea să stăruim în rugăciune si e bine să stăruim şi să nu ne pierdem nădejdea. Cândva tot ne ajută Dumnezeu şi, dacă nu ne ajută cum vrem noi, ne ajuta cum ştie El să ne ajute. Oricum, faptul de a te ruga lui Dumnezeu este un câştig. Te părăseşte duhul rugăciunii când eşti sătul de rugăciune. Eu cunosc oameni care ajung să se sature de rugăciune, pentru că se roagă nepotrivit, neechilibrat, se obosesc în rugăciune. Duhul rugăciunii trebuie menţinut şi insistat pentru el, dar nu aşa, cu „hei-rup”, ci cu echilibru.

Parintele Teofil Paraian
crestinortodox.ro