De ce S-a înălţat Domnul Iisus Hristos la Cer şi n-a rămas pe pământ? În primul rând, ca să trimită pe pământ credincioşilor Săi pe celălalt Mângâietor de aceeaşi cinste cu El şi la fel de îmbelşugat în dragoste, pe Duhul Sfânt Cel Atotputernic, Care de la Tatăl purcede (şi nu de la Fiul), ca Acesta să rămână în veac cu Biserica lui Hristos, să îi înveţe pe credincioşi toată dreptatea şi tot adevărul, să alunge toată minciuna şi nedreptatea din credinţă şi din viaţă, să întărească în credinţă şi în pătimirile pentru credinţă, să facă semne şi minuni spre întărirea credinţei celei adevărate în Hristos şi a faptului că ea este mântuitoare pentru toţi.
În al doilea rând, Hristos n-a rămas pe pământ, ci S-a înălţat la cer ca să umple cu Sine tot cerul, pământul şi cele mai dedesubt, ca să caute dintru înălţime spre toţi creştinii, fiii şi următorii Săi, ca să vadă toată viaţa lor, atât ascunsă cât și vădită, ostenelile si nevoinţele lor, să le dea imbold, să-i întărească, să îi îmbărbăteze şi să îi mângâie, şi astfel să răspândească şi să întărească pe pământ credinţa Sa şi împărăţia lui Dumnezeu. Comandanţii armatelor pământeşti urcă în timpul bătăliei pe un loc înalt și de acolo urmăresc cu agerime dispozitivul de luptă şi manevrele armatelor duşmane și pe cele ale propriilor ostaşi, luând măsurile de cuviinţă: așa și Domnul, Comandantul şi Împăratul nostru, ca să vadă din înălţimea cerului nevoinţele tuturor celor care se nevoiesc pentru credinţa Lui pe pământ, S-a suit la ceruri, spre a vedea nevoinţele tainice și vădite pentru credinţă ale celor ce cred în El, spre a le ajuta neîncetat, a-i întări şi a birui împreună cu ei, și a-i încununa cu cununile biruinţei.
(Sfântul Ioan de Kronstadt, Despre tuburările lumii de astăzi, Editura Sophia, București, pp. 33-35)