Inaltarea Domnului, ultimul eveniment din viata Sa pamanteasca

Inaltarea Domnului se sarbatoreste in joia din saptamana a sasea dupa Pasti, la patruzeci de zile dupa Invierea Mantuitorului. Anul acesta Praznicul Inaltarii Domnului are ca data de sarbatorire ziua de 28 mai. In popor, aceasta sarbatoare este cunoscuta sub denumirea de Ispas. Vreme de 40 de zile, Mantuitorul le-a descoperit de mai multe ori Apostolilor ca a inviat din morti. La sfarsitul acestor zile, Se arata din nou ucenicilor, le fagaduieste trimiterea Duhului Sfant si se inalta la cer invaluit de un nor si le daruieste binecuvantare. In acel moment, doi ingeri s-au aratat zicand: “Barbati galileeni, de ce stati privind la cer? Acest Iisus care S-a inaltat de la voi la cer astfel va si veni, precum L-ati vazut mergand la cer”.

Mantuitorul S-a inaltat prin propria putere dumnezeiasca. Inaltarea Domnului este ultimul eveniment din viata pamanteasca a Mantuitorului. Dupa Inaltare, Hristos continua sa fie prezent in aceasta lume, insa prin Duhul Sfant. Pana la Inaltarea Sa, Duhul era tainic prezent in El. Dupa Inaltarea Sa si trimiterea Duhului, Hristos este tainic prezent in Duhul.

Parintele Dumitru Staniloae spune ca Inaltarea a insemnat si inaltarea firii omenesti la cer. El s-a inaltat cu umanitatea Sa la suprema indumnezeire, deasupra spiritualitatii tuturor treptelor ingeresti, ca sa fie si ca Om la dreapta Tatalui. Acum a luat si ca Om toata puterea in cer si pe pamant.

Sarbatoarea Inaltarii Domnului este unul dintre cele mai vechi praznice crestine, atestat inca din secolul al IV-lea de Eusebiu de Cezareea. In sec. al VI lea, Sfantul Roman Melodul compune Condacul si Icosul sarbatorii, iar imnografii din secolele urmatoare – Sf. Ioan Damaschin, Sf. Iosif Imnograful – compun canoanele din Slujba Inaltarii. Incepand din secolul al IV-lea, sarbatoarea se celebreaza, atat in Rasarit, cat si in Apus, la 40 de zile dupa Pasti (intr-o zi de joi). Inainte de fixarea acestei zile, evenimentul era praznuit de Rusalii.

Evenimentul Inaltarii Domnului este relatat de Sfintele Evanghelii. Sfantul Evanghelist Marcu spune, pe scurt, ca “Domnul, dupa ce a vorbit cu ei (cu ucenicii) S-a inaltat la cer si a sezut de-a dreapta lui Dumnezeu” (16, 19). Evanghelistul Luca relateaza: “Si i-a scos afara pana in Betania si ridicandu-si mainile i-a binecuvantat. Si cand ii binecuvanta S-a departat de la ei si S-a inaltat la cer” (24, 49-52).

La sarbatoarea Inaltarii Domnului sunt pomeniti eroii, ostasii si luptatorii romani din toate timpurile si din toate locurile, care s-au jertfit pe campurile de lupta, in lagare si in inchisori pentru apararea patriei si a credintei stramosesti, pentru intregirea neamului, libertatea si demnitatea poporului roman. Sfantul Sinod al Bisericii noastre a hotarat, in anul 1920, ca aceasta sarbatoare sa fie prilej de pomenire a eroilor neamului romanesc. Aceasta pomenire a durat pana in 1948, cand regimul comunist a intrerupt-o si a transferat-o in ziua de 9 mai. Dupa revolutia din 1990, pomenirea eroilor in a patruzecea zi dupa Pasti a fost reluata, fiind consfintita prin alte doua hotarari sinodale din anii 1999 si 2001 prin care aceasta zi a fost proclamata ca sarbatoare nationala bisericeasca. Totodata, Legea 379/2003 privind regimul mormintelor si operelor comemorative de razboi a proclamat cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Pasti, sarbatoarea Inaltarii Mantuitorului Iisus Hristos – Ziua Eroilor, ca sarbatoare nationala a poporului roman.

Iulian Predescu
crestinortodox.ro