Unul dintre cele mai evidente detalii, pe care le observam atunci cand citim pericopele evanghelice ce ne descriu evenimentele legate de Invierea Domnului, este faptul ca Maica Domnului nu apare nicaieri amintita in mod expres. Nu exista o referire clara, care sa ne precizeze, “fara drept de apel”, legatura dintre persoana sa si Invierea Domnului. Evenimentele sunt relatate in asa maniera de catre cei patru evanghelisti, incat daca am ramane doar la textul Sfintei Scripturi, fara a apela la Traditia Bisericii, am fi tentati sa credem ca Maica Domnului s-ar fi numarat printre ultimele persoane care au aflat despre Inviere.
De ce tocmai Maica Domnului, despre care stim ca S-a aflat langa Hristos atunci cand Acesta era rastignit, ca a ajutat la pogorarea Sa de pe Cruce si punerea in mormant (dupa cum ne adevereste si iconografia), pare a fi trecuta cu vederea, pare a se gasi intr-un plan secund, in ceea ce priveste aflarea vestii despre Invierea Fiului si chiar in privinta unei posibile intalniri cu Hristos Inviat? De ce este accentuat rolul femeilor mironosite si, in special, al Mariei Magdalena, in tot acest context, stiut fiind faptul ca acestea sunt cunoscute indeobste ca primii martori ai Invierii?
Sunt intrebari la care ne raspunde Traditia Bisericii pe temeiul Sfintei Scripturi. Singurele izvoare ale relatarii Invierii Domnului sunt Evangheliile canonice, declarate autentice prin hotaririle autorizate ale Bisericii, sinoade si Parinti bisericesti. Ele relateaza Invierea Domnului nu istorisind misterul insusi al invierii, care n-a fost surprins de nimeni, ea ramanand o minune insesizabila, ci numai probele Invierii Domnului si anume: aflarea mormantului gol, unde fusese inmormantat Domnul Hristos, de catre femeile mironosite si Sfantul Apostol Petru si Ioan – aratarea Domnului Hristos acelorasi femei mironosite, Apostolilor si unor ucenici in diferite randuri pana la Inaltarea Sa la cer, cu care se incheie seria aratarilor.
Toate aceste fapte de dupa Inviere, precum si incercarile iudeilor de a falsifica adevarul istoric, al evenimentului Invierii sunt expuse de evanghelisti nesistematic, nefixand cronologic faptele si privind aceleasi fenomene din diferite unghiuri, dand impresia unor contradictii intre ele.
Insa, in pofida acestor aspecte, inca de timpuriu, Traditia Bisericii a marturisit ca Domnul Hristos Inviat S-a aratat mai intai Mamei Sale, Sfanta Fecioara Maria. In ceasul cand celelalte femei mironosite Il cautau pe Iisus printre morti, ea il vazuse deja viu si slavit. Evangheliile semnaleaza indeosebi ceilalti martori ai Invierii deoarece marturia unei mame in favoarea fiului ei ar fi parut in ochii celor mai multi drept indoielnica si, prin urmare, nedemna de crezare.
Aceasta traditie a devenit insa mai evidenta dupa secolul al IX-lea. Prima sursa cunoscuta in acest sens este o omilie a Mitropolitului Gheorghe al Nicomidiei in care acesta vorbeste despre prezenta Fecioarei la Mormantul Domnului. Mai mult, acesta arata ca Maica Domnului a fost prezenta la Mormant in ziua Invierii, chiar inaintea sosirii celorlalte femei, ea fiind primul martor al Invierii Domnului.
Traditia este dezvoltata apoi in “Viata Maicii Domnului”, scrisa de Sfantul Simeon Metafrastul: “Dupa infasurarea cu giulgiu, ungerea cu smirna si dupa ingroparea frumoasa, dupa ce Iosif si Nicodim s-au retras, numai Maica a ramas singura la mormant, contemplandu-l si asteptand neadormita, spre deosebire de celelalte Marii – femeile mironosite, care faceau drum dus-intors intre mormant si ucenicii ascunsi de frica iudeilor. […] Sezand necontenit, cu afectiune materna aprinsa, stand treaza cu duh fierbinte, Maica Domnului a vazut toate exact asa cum au fost, marile minuni care au insotit Invierea: cutremurul, pogorarea dintr-o data a ingerului, rostogolirea pietrei, amortirea strajerilor si trezirea lor din nou, oarecum si intoarcerea unora dintre ei in cetate. Nu s-a lepadat catusi de putin de mormant pana ce n-a vazut de viata purtatoarea Inviere. Ea este martora cea dintai vazatoare a stralucirii Fiului.”
Aceasta traditie este confirmata si explicata in chip magistral si de catre Sfantul Grigorie Palama intr-o omilie a sa la Duminica Femeilor Mironosite. Acesta, analizand cu minutiozitate textul Sfintei Scripturi, si luminat de Duhul Sfant, sfarseste prin a conchide ca, nu Maria Magdalena este primul om care L-a vazut pe Hristos inviat, desi evangheliile asa lasa sa se inteleaga (“Si inviind dimineata, in ziua cea dintai a saptamanii, El S-a aratat intai Mariei Magdalena…” [Marcu 16, 9]. ), ci Maica Domnului: “cea dintai dintre toti oamenii care a primit vestea cea buna a invierii Domnului – asa cum se cuvenea si era drept – a fost Nascatoarea de Dumnezeu iar ea a primit vestea chiar de la Domnul; Ea a fost cea care, inaintea tuturor, a stiut ca El inviase, cea care s-a bucurat de cuvantul Sau dumnezeiesc si nu doar ca L-a vazut cu ochii si L-a auzit cu urechile, dar tot ea a fost cea dintai si singura care I-a atins cu mainile ei picioarele neprihanite, desi evanghelistii nu spun in chip limpede toate acestea, nevrand ca tocmai Mama sa fie adusa drept martora, spre a nu da prilej de banuiala celor necredinciosi.”
Sfantul Grigorie ne spune ca “dupa ce Maria cea pururea Fecioara a venit cea dintai la mormant si ea cea dintai a primit vestea invierii Lui, multe au fost cele care au venit (celelalte femei mironosite) si au vazut piatra rostogolita, i-au auzit pe ingeri si, intorcandu-se dupa ce privisera si ascultasera, s-au despartit. […] Mironositele erau multe, iar ele nu au venit la mormant o singura data, ci in doua sau trei randuri, mai multe impreuna, nu aceleasi de fiecare data, insa toate de dimineata. Asadar, n-au venit toate la acelasi ceas: doar Maria Magdalena, singura dintre celelalte, a revenit si a ramas mai mult. Deci fiecare dintre evanghelisti, spunand ca n-au venit impreuna decat o singura data, trece sub tacere celelalte veniri. Dar pentru mine, care am pus laolalta spusele tuturor evanghelistilor, dupa cum v-am aratat la inceput, Maica Domnului este aceea care a venit mai intai dintre toate la mormantul Fiului si Dumnezeului ei, luand-o inaintea Mariei Magdalena.”
Atunci cand Evanghelistul Matei, spune: “… au venit Maria Magdalena si cealalta Marie ca sa vada mormantul. Si iata, s-a facut cutremur mare, ca ingerul Domnului, coborand din cer si venind, a pravalit piatra si sedea deasupra ei. Si infatisarea lui era ca fulgerul si imbracamintea lui alba ca zapada. Si de frica lui s-au cutremurat cei ce pazeau si s-au facut ca morti” [Matei 28, 1-4]”, Sfantul Grigorie arata ca, de fapt, “cealalta Marie” este Maica Domnului care revine, de aceasta data impreuna cu Maria Magdalena, la mormant.
Mai mult, Sfantul Grigorie arata ca ingerul vestitor era insasi Arhanghelul Gavriil: “de indata ce a vazut-o pe Maica lui Dumnezeu grabind catre mormant – el, care odinioara ii graise: “Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu” [Luca 1, 30] -, se grabeste [la randu-i] sa coboare si in acea zi, ca sa-i graiasca din nou aceleasi cuvinte celei de-a pururea Fecioare, vestindu-i invierea din morti a Celui Nascut din ea fara de samanta, sa ridice piatra si sa arate mormantul gol si giulgiul, intarind astfel, pentru ea, vestea cea buna. Caci sta scris: “Iar ingerul, raspunzand a zis femeilor: Nu va temeti, caci stiu ca pe Iisus cel rastignit Il cautati. Nu este aici, caci S-a sculat, precum a zis; veniti de vedeti locul unde a zacut” [Matei 28, 5-6]. ”
De altfel, Traditia pastreaza prin imnografie acest moment al comunicarii vestii despre Invierea Fiului ei: “Ingerul a strigat celei pline de har curata Fecioara bucura-te: ca Fiul Tau a inviat a treia zi din mormant”.
Si traditia iconografica a Bisericii ne arata ca, “cealalta Marie”, amintita in Evanghelia dupa Matei este insasi Maica Domnului, in scena “Femeile mironositele la mormantul gol”, unde, de obicei, doua femei sunt infatisate impreuna ca fiind primele martore ale Invierii lui Hristos. Femeia in rosu, culoarea traditionala a vesmantului Maicii Domnului, este Fecioara Maria. Cea mai veche reprezentare de acest fel este o miniatura ce infatiseaza Rastignirea si Invierea din Codexul Rabula (Syria si Palestina, datat 586-587). In multe reprezentari ulterioare Maica Domnului apare ca avand numele scris langa aureola precum si cele trei stele specifice (ce arata intreita feciorie) reprezentate pe frunte si pe umeri. Cu timpul, aveau sa apara si devieri de la aceasta reprezentare, Maica Domnului fiind inlocuita cu una din celelalte femei mironosite ce purtau numele Maria.
Radu Alexandru
sursa: crestinortodox.ro