Răbdarea, cheia armoniei în viața de familie

ceartaCum trebuie să ne comportăm atunci când suntem confruntați de un membru supărat al familiei?

Cuviosul Paisie ne îndeamnă să nu răspundem în același fel, ci să ne păstrăm calmul și să rostim în minte rugăciunea lui Iisus: „Când cineva e cuprins de patima mâniei, indiferent ce ai zice, va fi în zadar. E mai bine să taci și să spui în minte rugăciunea lui Iisus.
Rugându-te astfel, se va calma, și astfel vei putea vorbi cu el în liniște. Vezi, pescarii pleacă la pescuit doar atunci când marea este calmă; așteaptă cu răbdare ca furtuna să treacă. Deci, de ce ești așa de nerăbdător cu ceilalți? De unde vine răbdarea? Părintele Paisie spune că ea vine din dragoste:
Răbdarea își are rădăcina în dragoste. Pentru a putea suporta pe cel de lângă tine, trebuie să simți o adâncă compasiune și durere pentru el… Am văzut fiare transformându-se în mielușei. Cu încredere în Dumnezeu, totul se va rezolva, pentru cei care dobândesc această harismă a răbdării.”

Majoritatea neînțelegerilor care apar în familie își au rădăcina în lucruri mărunte, neînsemnate. Privind însă în urmă, chiar și acele fapte sau lucruri care au dus la un divorț, au fost de fapt lucruri mici. Ce trebuie să facem ca aceste lucruri mărunte să nu ne copleșească? Cuviosul Paisie ne îndeamnă: „Cele mai mari conflicte, atât în familie, cât și în conducerea țării, pornesc adesea de la lucruri neînsemnate.
În familie, o persoană trebuie să fie supusă celeilalte; trebuie să imite virtuțile celuilalt, să aibă răbdare și să îi accepte particularitățile celuilalt.” El întărește cuvântul, zicând: „Pentru a reuși, trebuie să luăm ca model pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care S-a jertfit pe Sine pentru păcatele tuturor oamenilor, chiar dacă El este fără de păcat. Apoi, atunci când noi suferim din cauza celorlalți, și ne asumăm această suferință, ne luăm de fapt pedeapsa pentru păcatele noastre, aici pe pământ, evitând astfel pedeapsa veșnică. Dumnezeu, în bunătatea Lui, a pus toate lucrurile în ordine perfectă, în așa fel încât, prin darurile noastre, noi să îi putem ajuta pe cei de lângă noi, iar prin neputințele noastre, noi să ne smerim. Pentru că fiecare persoană are și daruri, pe care trebuie să le înmulțească, dar are și patimi cu care trebuie să se lupte, ca să le depășească.

Pentru a avea armonie și liniște în familie sau în comunitate avem nevoie să fim conștienți în permanență de faptul că toți suntem păcătoși. Trebuie să dobândim virtutea răbdării, și să nu lăsăm eșecurile sau căderile altora să ne influențeze în mod negativ. Trebuie permanent să ne aducem aminte de faptul că Hristos a pătimit pentru noi, a murit pentru păcatele noastre, a suportat chinuri groaznice pentru ca noi să ne putem mânt ui. Prin răbdarea noastră, care vine dintr-o dragoste adevărată de Dumnezeu și de aproapele, le vom fi exemplu celor din jur; vor simți dragostea pe care noi o avem față de ei, și vor fi motivați să înceapă să iubească.

Trebuie să ne ajutăm unii pe alții ca să ne putem depăși limitele. Când ne vom smeri și ne vom recunoaște păcatele și neajunsurile, vom dobândi virtutea răbdării, și vom găsi cea mai bună cale pentru a dobândi liniștea și armonia în familie. Pentru că cei care vor dobândi această virtute a răbdării, vor dobândi și pacea cea cerească, care vine de la Hristos, din cer. Țineți minte cuvintele Părintelui Paisie: „O persoană duhovnicească trebuie să înfrunte toate cu dreptate divină, adică să vadă care sunt beneficiile pe care cei de lângă noi le vor avea atunci când noi vom acționa într-un fel sau altul. Pentru că atunci când cineva este slab și face o greșeală, este oarecum îndreptățit la o oarecare indulgență, deoarece există circumstanțe atenuante. Dar atunci când cineva care este într-o stare sufletească mai bună, nu va arăta deloc înțelegere pentru cei din jur, greșeala lui va fi cu mult mai mare decât cea a celui slab.”
sursa:http://www.doxologia.ro/