Răbdarea e tăierea scuzelor și luarea aminte la sine

rabdare1    De dobândești toiagul răbdării, câinii vor înceta îndată de a se obrăznici.

Răbdarea este durerea nesfărâmată a sufletului, care nu se clintește nicidecum sub loviturile îndreptățite sau neîndreptățite.

Răbdarea este rânduită pentru necazul pe care-l așteaptă în fiecare zi. Răbdător este lucrătorul care nu cade sau își câștigă, din căderi, biruințe. Răbdarea e tăierea scuzelor și luarea aminte la sine.

(Sfântul Ioan ScărarulScara dumnezeiescului urcuș, cuvântul XXVII, 36, în Filocalia, vol. IX, p. 398)