Rugaciunea este recomandata in orice vreme. Orice loc si orice timp ne sunt potrivite pentru rugaciune. Apostolul Pavel ne indeamna: “faceti in toata vremea, in Duhul, tot felul de rugaciuni si de cereri” (Efes. 6, 18) iar in alta epistola, spune: “rugati-va neincetat” (1. Tes. 5, 17).
Sfantul Marcu Ascetul spune ca toate cate le vorbim sau le savarsim fara rugaciune ni se arata mai pe urma sau gresite, sau vatamatoare, dovedindu-ne lipsiti de sens prin cele ce urmeaza. Rugaciunea neincetata consta in a avea mintea alipita de Dumnezeu, in a depinde si a te increde pururea in El. Numai asa poate ajunge omul sa nu se mai tulbure de nimic. Dupa cum fierul, prin unirea cu focul, nu mai poate fi atins, tot asa si rugaciunile neincetate, fac ca mintea omului sa ramana neatinsa de cursele vrajmasilor.
Sigur, la rugaciunea neincetata nu se ajunge dintr-o data. Aceasta rugaciune are nevoie de timp indelungat si de osteneala. Sfintii Parinti ne sfatuiesc ca atunci cand nu avem dispozitia cuvenita in a starui neincetat in rugaciune, sa nu ne ostenim in zadar, ci sa cautam sa implinim alte osteneli si asa vom ajunge la a primi putere spre dobandirea rugaciunii neincetate.
Rugaciunea o facem dupa masura vietii noastre. Deci, cum ne este viata, asa ne este si rugaciunea. Exista un indemn: “Roaga-te cum poti, ca sa ajungi sa te rogi cum trebuie!”. Adica, sa depunem tot efortul in a avea o viata curata, ca sa ajungem la rugaciunea neincetata.
Sunt persoane care cauta sa rosteasca multe rugaciuni, in vreme ce altele parasesc cu totul cartea de rugaciuni, multumindu-se cu una singura. Cred ca cea mai potrivita cale este cea de mijloc: nici multe rugaciuni, ca sa nu ne risipim in alte ganduri, dar nici nu trebuie parasite celelalte rugaciuni atunci cand simtim ca suntem slabiti in lucrarea duhovniceaca.
Iulian Predescu
crestinortodox.ro