Cand incepem sa lucram la asemanarea noastra cu Dumnezeu, trebuie sa avem in vedere si lucrarea Sa asupra noastra. Niciodata nu trebuie sa ne incredem numai in puterile noastre. Dimpotriva, Dumnezeu desavarseste lucrarea omului numai cand acesta este smerit. Asadar, cu cat omul se uita pe sine in aceasta lucrare, cu atat Dumnezeu devine mai lucrator in el.
Putem lupta impotriva patimilor, dar nu ne putem ridica mai presus de ele fara lucrarea harului.Spun Sfintii Parinti ca precum fierarul isi poate arata mestesugul prin uneltele sale, dar fara lucrarea focului nu poate ispravi nimic, asa si omul poate ajunge la anumite virtuti, dar fara focul dumnezeiesc, virtutile sale raman fara rod si folos.
Lucrand impreuna cu Dumnezeu, omul nu se opreste niciodata din aceasta lucrare spre asemanarea cu El. Insa daca e lipsit de lucrarea harului, oricand poate spune si crede ca a ajuns la desavarsire. Prin har, omul nu inceteaza niciodata sa lucreze, descopera in fiecare clipa ceva nou, ceva cu mult superior treptei atinse. Harul ii da taria sa aiba dorinta de a nu se multumi niciodata cu treapta pe care se afla. Prin har omul nu cunoaste sfarsitul dorintei de a avea un chip mai luminos.
Omul care ia in serios lucrarea asemanarii cu Dumnezeu stie cand si ce trebuie sa faca in fiecare clipa. Si tot neincetat se daruieste tuturor. Traind bucuria de a fi impreuna cu Dumnezeu, doreste ca tot omul sa simta bucuria ca exista cineva care nu-l mai lasa sa fie singur.
Cel ce lucreaza impreuna cu Dumnezeu nu cunoaste greutati din care nu poate iesi. Lucrati impreuna cu El si veti vedea ca nu exista piedici de neinvins si nici trepte la care trebuie sa te opresti din lucrarea spre desavarsire.
Adrian Cocosila
crestinortodox.ro