Sfântul Cuvios Chiriac Sihastrul este amintit în viețile sfinților ca «puternic vindecător al bolnavilor și blând mângâietor al celor întristați». El a fost ucenicul Sfântului Eftimie cel Mare și este serbat în calendarul ortodox în data de 29 septembrie.
Sfântul Cuvios Chiriac Sihastru s-a născut în anul 448 în Corint, în vremea împăratului Teodosie al II-lea cel Tânăr (408-450), fiind copilul preotului Ioan și al Evdochiei, avându-l ca unchi pe Episcopul Corintului, Petru. Crescând așadar într-o familie evlavioasă, încă din copilărie Sfântul Cuvios Chiriac Sihastru a simțit chemarea către cele sfinte fiind numit citeț al bisericii catedralei la o vârstă fragedă.
Pe când citea Sfintele Scripturi, Sfântul Cuvios Chiriac Sihastru se minuna de Purtarea de Grija a Creatorului, care îi preaslăvește pe adevărații creștini și care rânduiește mântuirea tuturor creștinilor. Când împlini vârsta de optsprezece ani, simți cum dragostea arzătoare pentru Dumnezeu îl cuprinde, motiv pentru care Chiriac decide să meargă la Ierusalim. Aici îl cunoaște pe Sfântul Eftimie, acesta prorocindu-i că va ajunge un mare duhovnic. Sfântul Eftimie îl tunde în monahism pe Sfântul Chiriac după care îl trimite pe acesta să slujească alături de Sfântul Gherasim de la Iordan unde va rămâne timp de 9 ani.
După trecerea la cele veșnice ale Sfântului Gherasim, Sfântul Cuvios Chiriac revine la mănăstirea Sfântului Eftimie unde va petrece zece ani, după care, datorită neînțelegerilor dintre călugării Mănăstirii Sfântului Eftimie și cei ai Mănăstirii lui Teodosie, se retrage la Mănăstirea Suchiei, întemeiată de cuviosul Hariton.
Aici petrece 30 de ani, iar la vârsta de 70 de ani, dorind o viață mai aspră s-a retras în pustiul Hutafa. Din acest moment Sfântul Chiriac primește darul facerii de minuni de la Bunul Dumnezeu, însă după ce numărul credincioșilor care veneau la el pentru folos duhovnicesc s-a înmulțit, s-a retras în pustia Susachim.
În acele timpuri Sfânta Cetate a Ierusalimului era tulburată de înmulțirea eresului lui Origen. Simțind nevoia de a combate aceste blasfemii, Sfântul Cuvios Chiriac Sihastru revine în sânul lumii pentru a-i întoarce pe cei înșelați de la amăgire, întărindu-i pe cei credincioși în dreapta credință și prorocind moartea începătorilor ereziei, Hon și Leontie.
La vârsta de 90 de ani Sfântul Cuvios Chiriac Sihastru se întoarce la liniștea pustiei, unde viețuia alături de un leu impunător care îl apăra de tâlhari și animale sălbatice, dar care nu vătăma oamenii.
Era o persoana blândă și un bun primitor. Toată viața sa Sfântul Cuvios Chiriac Sihastru a fost mare la trup, fiind puternic din fire și așa va rămâne până la bătrânețe, în ciuda postirilor și privegherilor aspre. Pe când era în pustiu a mandat ani la rand doar verdețuri crude.
Sfântul Cuvios Chiriac Sihastru nu avea trupul îmbătrânit în ciuda vârstei înaintate, niciodată nu stătea degeaba, ori se ruga, ori lucra. Datorită blândeții sale, a credinței neclintite, Dumnezeu l-a învrednicit cu darul facerii de minuni, vindecând pe cei bolnavi care îi cereau ajutorul, fiind totodată și înainte văzător.
La vârsta de 107 ani, călugării de la Mănăstirea Hariton au venit la Sfântul Chiriac rugându-l și convingându-l să vină într-o peșteră mai aproape de mănăstire pentru a ști când va muri. A mai trăit încă doi ani, iar la vârsta de 109 ani a trecut la Domnul în peștera de lângă Mănăstirea Hariton, la data de 29 septembrie 557.
Conform cronicilor creștine, Sfântul Chiriac Sihastrul a spus despre sine că: “în toate zilele vieții sale lumina soarelui nu l-a văzut mâncând și soarele n-a apus găsindu-l supărat pe cineva”.
Sfântul Cuvios Chiriac Sihastrul, un model autentic de smerenie care, a aflat încă din această viață pacea și împlinirea veșniciei prin rugăciune și umilință.
Surse: Crestin Ortodox, pravila.ro