SFANTUL IOAN GURA DE AUR: Despre postirea deplina

“Vezi, dar, ca viata virtuaosa ne este de mai mult folos? Si eu nu numesc viata virtuasa postul, nici imbracatul cu sac si nici culcatul pe cenusa, ci dispretul averilor – asa cum trebuie dispretuite -, milostenia, impartirea painii tale cu cel sarac, infranarea maniei, alungarea slavei desarte, stapanirea inidiei. Asa ne-a invatat si Hristos: ‘Invatati de la Mine, ne spune El, ca sunt bland si smerit cu inima’.

 “Dupa cum hrana trupeasca ingrasa trupul, tot asa si postul face mai puternic sufletul, il face ma usor, ii da aripi, il face sa stea la inaltime, sa se gandeasca la cele de Sus si sa se ridice mai presus de placerile si dulcetile acestei vieti. Si dupa cum corabiile usoare strabat mai iute marile, iar daca sunt incarcate peste masura se scufunda, tot asa si postul face mai usoara mintea si o pregateste sa strabata cu usurinta oceanul acestei vieti; o face sa se indragosteasca de cer si de cele din cer, sa socoteasca o nimica pe cele din lumea aceasta si sa treaca pe langa ele mai cu multa nepasare decat pe langa umbra si vis. Betia si imbuibarea dimpotriva, ingreunand mintea si ingrasand trupul, robesc sufletul; il asediaza din toate partile, nu-i lasa sanatoasa puterea de judecata, il fac sa se arune in prapastii si sa lucreze totul impotriva mantuirii lui.

Dar eu zica aceasta nu pentru a injosi postul, ci pentru a-l cinsti cu adevarat, caci cinstea postului sta nu intru infranarea de la mancare, ci intru infranarea de la pacate, iar cine margineste postul sau numai la a nu manca, acela necinsteste postul mai mult.”

“Postesti? Arata-mi postul tau prin lucruri. Prin care? Vei zice. De vei vedea sarac, miluieste-l; de vei avea vrajmas, impaca-te cu el; de vei vedea pe prietenul tau sporind, nu-l zavisti; de vei vedea femeie frumoasa, trece-o cu vederea. Si nu numai gura sa posteasca, ci si ochiul, si auzul, si picioarele, si mainile, si toate madularele trupului nostru. Sa posteasca mainile, curatindu-se de rapire si de lacomie. Sa posteasca picioarele, departandu-se de caile ce duc la privelistile faradelegii. Sa posteasca ochii, invatandu-se sa nu caute niciodata la fete frumoase, nici sa iscodeasca cele straine. Ca hrana a ochilor este privirea. Si de va fi privirea pacatoasa, vatama postul si rastoarna toata mantuirea sufletului, iar de va fi dupa lege, impodobeste postul. Ca foarte necuviincios este ca, pentru post, sa ne oprim de la bucate si chiar de la cele ingaduite, iar cu ochii sa ne infruptam de cele oprite. Nu mananci carne? Sa nu mananci nici pofta, prin ochi. Sa posteasca si auzul. Iar post al auzului este a nu primi grairi de rau si clevetiri, ca zice:’Auz desert sa nu primesti.’ Sa posteasca si gura de cuvinte de rusine si de ocara. Ca ce folos este cand ne departam de carne de pasare si de porc, iar pe frati ii mancam si ii muscam? Cel ce graieste de rau a mancat carnea fratelui si a muscat trupul vecinului. Pentru aceasta si Pavel s-a ingrozit, zicand: ‘Iar daca va muscati unul pe altul si va mancati, veteti sa nu va nimiciti voi intre voi.’ Nu ai infipt dintii in carne, dar ai infipt grairea de rau in suflet, stricand numele cel bun al aproapelui. Nenumarate rele ti-ai pricinuit si tie, si aceluia, si multor altora. Ca si pe cel ce a auzit l-ai facut mai rau, clevetind pe aproapele.”