Biserica Ortodoxa sarbatoreste la 7 septembrie pe Sfintii Cuviosi Simeon si Amfilohie de la Pangarati. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane i-a canonizat pe Cuviosii Simeon si Amfilohie la data de 7 martie 2008, randuindu-le ca zi de pomenire 7 septembrie.
Sfantul Cuvios Simeon s-a nascut la inceputul secolului al XV-lea intr-un sat din apropierea orasului Piatra Neamt, in timpul evlaviosului domnitor Alexandru cel Bun (1400-1432). Înca din tinerete era ravnitor pentru cele dumnezeiesti, alegand viata monahala si intrand in obstea Manastirii Bistrita. Dupa multa nevointa si ascultare, sporind duhovniceste, s-a retras la liniste, impreuna cu inca doi ucenici ai sai, in anul 1432, pe malul stang al paraului Pangarati. Aici, Cuviosul si-a facut o chilie din barne de brad, intr-o frumoasa poiana, unde s-a nevoit, cu ucenicii sai, in rugaciuni neincetate, incat asezamantul lui a devenit cunoscut sub numele de “Sihastria lui Simeon”. Auzind Sfantul Voievod Stefan cel Mare (1457-1504) de nevointa Cuviosului, i-a daruit ajutor sa inalte o mica biserica de lemn, cu hramul Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir. La sfintirea ei de catre mitropolitul Teoctist I, Cuviosul Simeon a fost hirotonit preot, devenind astfel primul intemeietor si egumen al Manastirii Pangarati, ce s-a numit pana in 1508 “Schitul lui Simeon”. Aici a adunat in jurul sau multi ucenici, sporind in nevointa si rugaciune si invrednicindu-se de darul vindecarii bolilor si al inainte-vederii. De binecuvantarea lui se bucurau credinciosii, dar si inaltii dregatori si chiar Sfantul Voievod Stefan cel Mare, care-i cerea sfatul pentru el si pentru tara.
Prin ingaduinta lui Dumnezeu, in anul 1476, cand au navalit turcii asupra Moldovei si au biruit la Razboieni, Cuviosul Simeon, dupa ce s-a rugat pentru domn si pentru tara ca sa-i scape din mainile cotropitorilor, si-a luat ucenicii si s-a stabilit la Manastirea Casva, in tinutul Muresului. Aici, in toamna aceluiasi an, s-a mutat la cele vesnice, fiind ingropat in aceasta manastire. Spre sfarsitul anului 1484, dupa ce s-a asezat pacea in tara, Sfantul Voievod Stefan i-a adus sfintele moaste intr-o racla si le tinea in vistieria sa cu cinste. Apoi, luand o parte din ele, le-a oprit pentru binecuvantare, iar ramasita sfintelor lui moaste le-a ingropat in Cetatea Sucevei.
Sfantul Cuvios Parinte Amfilohie de la Pangarati s-a nascut in anul 1487, in Tara de Sus a Moldovei. Si-a inceput viata monahala de tanar la Manastirea Moldovita, de unde a venit la Pangarati in anul 1508. Aici a fost ales de toti vietuitorii parinte duhovnicesc, conducand obstea Manastirii timp de 56 de ani. Despre viata lui vorbeste ieromonahul Anastasie de la Moldovita, care l-a cunoscut indeaproape: “Din copilaria sa el s-a nevoit in viata calugareasca, fiind marturisit de toti pentru faptele lui cele bune. Era scriitor foarte iscusit, postitor, rabdator si ostenitor in toata nevointa duhovniceasca”. Datorita nevointelor sale, Stapanul Hristos si ocrotitorul Manastirii, Sfantul Dimitrie, au randuit ca domnitorul Alexandru Lapusneanu (1552-1561; 1564-1568) sa zideasca la Pangarati o biserica noua, in locul celei vechi de lemn, care fusese arsa de turci. Aceasta a fost sfintita de mitropolitul Grigorie al Sucevei in anul 1560. În anul 1566, Sfantul a adunat pe toti fiii sai duhovnicesti, le-a dat ultimele povete, a lasat egumen in locul sau pe ieromonahul Teodorit, iar el s-a retras la manastirea lui de metanie, Moldovita. Aici, fericitul Amfilohie a primit marele si ingerescul chip al schimniciei sub numele de Enoh si s-a nevoit timp de inca 4 ani. În anul 1570, cunoscandu-si mai inainte sfarsitul si impartasindu-se cu Sfintele Taine, s-a mutat la cele vesnice, fiind ingropat de ucenicii sai.
Sursa: basilica.ro