Sfinții Mucenici Trofim, Savatie și Dorimedont (+278) au trăit în vremea împăratului Roman Marcus Aurelius Probus (276-282), deci pe vremea când încă erau prigoniți creștinii, iar în Antiohia stăpânea dregătorul Eliodor.
Pe când se săvârșea praznicul zeului Apolo, din părțile din afară de cetate, veniră în Antiohia doi oameni, Trofim și Savatie, creștini dreptcredincioși și închinători și Dumnezeului celui adevărat. Și, văzând prăznuirea cea pierzătoare de suflete a păgânilor, n-au voit să intre și să se veselească cu dânșii, zicând: “Suntem creștini și nu se cade nouă a veni la ospețe păgânești”.
Acestea auzindu-le Eliodor, îndată a poruncit ostașilor să-i prindă și în temniță să-i despartă unul de altul. Și, aducând întâi pe Trofim, l-a întrebat de viață și de credință. Deci, mărturisind el cu îndrăzneală credință în Hristos, dregătorul s-a umplut de mânie, văzând atâta tărie de credință la un tânăr ca dânsul, și dezbrăcându-l, a poruncit să fie bătut fără milă cu toiege, până când s-a roșit pământul de sângele lui, apoi, cu unelte ascuțite strujindu-i trupul până la oase, l-au aruncat în temniță.
Martiriul Sfinților Mucenici Trofim, Savatie și Dorimedont
A fost adus, apoi, fericitul Savatie, care, după mărturisirea credinței înaintea dregătorului, a fost spânzurat și strujit cu unghii de fier atât de mult, încât, pe când îl aduceau înapoi în temniță, și-a dat duhul.
Rămas singur, Trofim a fost trimis să îndure mucenicia în câmpul Sinadelor, din Frigia, la sărbătoarea păgână a dioscurilor. Deci, fiind în temniță și așteptând sărbătoarea, a cunoscut pe un tânăr bărbat creștin, din sfatul cetății, care în taină cercetă pe cei răniți pentru credință, în închisoare, Dorimedont cu numele. Dar fapta lui nu s-a putut tăinui multă vreme. Întrebat de crudul dregător al Sinadelor, Dionisie, Dorimedont a mărturisind, fără ocol, credința lui în Hristos.
Auzind mărturia lui, l-au dat la chinuri. I-au rupt față cu unghii de fier, i-au dezrădăcinat dinții, l-au ars cu foc, iar lui Trofim i-au scos ochii, cu țepușe înfocate. La urmă, i-au osândit pe amândoi să-i dea spre mâncare fiarelor, în priveliște, unde era mult popor. Dar o ursoaică, un pardos și un leu se purtau cu ei ca niște animale de casă, uitând năravul lor de fiare.
Numindu-i fermecători, dregătorul i-a osândit să li se taie capetele cu sabia. Și așa, Sfinții Mucenici Trofim și Dorimedont, după multe și amare chinuri, cu ucidere de sabie au murit, iar acum, împreună cu Savație, în ceruri neîncetat măresc pe Preasfânta Treime.
Unde se găsesc moaștele Sfinților Mucenici Trofim, Savatie și Dorimedont
În anul 1907, în apropierea Sinadelor, arheologii au descoperit un mic sarcofag, din piatră, pe care era inscripționat numele Sfântului Mucenic Trofin. Sfinții Mucenici Trofim, Savatie și Dorimedont, erau cinstiți în Constantinopol în biserica Sfântul Pavel al orfanilor.
Etimologia / semnificația numelui Savatie – Sava
În primul rând “La mulți ani!” tuturor celor care poartă numele Sfântului Mucenic Savatie!
Savatie – acesta are la origine numele Sava nume devoțional ebraic, nu este un nume foarte des întâlnit la noi, mai degrabă ca nume de familie. Ca etimologie, Sava este pus în legătură cu vechea așezare din Etruria, Sabate(s), sau cu orașul Saba de lângă Marea Roșie, sau cu denumirea evreiască a sambetei (Sabat). Acest nume este destul de frecvent întâlnit la popoarele slave din sud (la sârbi, la sloveni, bulgari, etc.). Deși este la origine un nume masculin, se poate întâlni și la femei. În Bosnia, tradiția cere ca fetele să fie botezate cu nume de râuri – în acest caz, râul Sava. La noi, numele Sava, Savu, Săvescu, Săvulescu este mai des întâlnit ca nume de familie.
În onomastica monahala dăinuiește mai ales derivatul Savatie, iar în cea mireneasca – Savin / Savina (în concurenta cu formele neologice Sabin / Sabina). Râul Savel ar fi putut fi, la origine, un diminutiv.
Etimologia numelui a născut numeroase controverse. Unii spun că numele Sava sau Sav(u), provine de la vechea așezare din Etruria, Sabate(s) sau cu vechea regiune Sabina din Italia centrala (“sab[at]in”: care este sau provine de acolo), alții cu orașul Saba de lângă Marea Roșie, iar alții chiar cu denumirea evreiasca a sâmbetei (Sabat), care se traduce “El (Dumnezeu) s-a odihnit” (adică Dumnezeu s-a odihnit după ce a creat Lumea – sabatul fiind ziua a -VII-a a creației).
Derivate ale numelui Savatie
Savel, Savin, Savina, Sabin, Sabina Savatie. Ca nume de familie, la noi există multe derivate: Savu, Săvescu, Săvulescu, Săvinescu, Savatie etc.
Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Sava, Savel, Savin, Savina, Sabin, Sabina, Savatie?
Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în date de 12 aprilie când pomenim pe Sfântul Mucenic Sava de la Buză, sau pe 19 septembrie când sunt pomeniți Sfinții Mucenici Trofim, Savatie și Dorimedont, și pe 5 decembrie când prăznuim pe Sfântul Sava cel Sfințit.
sursa: pravila.ro