Nunta creştină, care presupune în prealabil căsătoria civilă ca aşezământ natural, este o însoţire sfântă, făcută cu binecuvântarea lui Dumnezeu în Biserică printr-o Sfântă Taină, Taina Nunţii sau Cununiei, care sfinţeşte iubirea şi legătura celor însoţiţi.
Căsătoria dintre un bărbat și o femeie a fost binecuvântată de Dumnezeu în rai. Dacă mergem pe firul relatării biblice legate de crearea lumii, vedem că fundamentul existenței sociale a omului îl constituie familia. Atunci când Dumnezeu l-a creat pe om, l-a făcut bărbat și femeie și apoi l-a binecuvântat. Astfel, căsătoria, ca legătură naturală pe viață între un bărbat și o femeie, a fost dată de Dumnezeu primilor oameni, Adam și Eva, în rai. De la început, de când Ziditorul a făcut pe om, căsătoria apare ca un aşezământ natural, legat de însăşi natura omului, dar de origine divină, instituit prin cuvintele: „Şi a zis Domnul Dumnezeu: Nu este bine să fie omul singur, să-i facem ajutor asemenea lui” (Fac. 2, 18). Apoi a binecuvântat însoţirea bărbatului cu femeia, zicând: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi Pământul şi-l stăpâniţi” (Fac. 1, 28). Dar legătura aceasta, decăzută prin păcat, Mântuitorul o restaurează şi o înalţă la rangul de taină. Astfel, El ia parte la nunta din Cana, pe care o sfinţeşte prin prezenţa Sa şi prin prefacerea apei în vin (Ioan 2, 1-11).
Familia alcătuită din bărbat și femeie, ca un singur trup (om) de la începutul creației, care primește binecuvântarea lui Dumnezeu să crească, să se înmulțească și să stăpânească pământul, are ca icoană, în timpurile pe care le trăim, familia creștină care se naşte prin Taina Sfintei Cununii. De aceea, căsătoria creștină dintre un bărbat și o femeie este o instituție divină, o Taină a Bisericii. Înţelegerea căsătoriei ca taină ne arată calea către mântuire şi ne deschide mintea şi sufletul spre starea de jertfelnicie a unuia faţă de altul în care ar trebui să fie soţul şi soţia în căsătoria lor.
Pr. Ciprian Florin Apetrei
ziarullumina.ro