Viata omului nu se termina la mormant

viata si moarte        Viata omului in aceasta lume este trecatoare, dar vesnicia este viata care urmeaza dupa moartea fiecaruia dintre noi. Si aceasta viata vesnica depinde de modul in care am trait-o pe cea trecatoare. Starea nefericita din iad sau bucuria din Imparatia lui Dumnezeu sunt date de modul nostru de vietuire. Sufletul omului isi pastreaza identitatea personala dupa moarte. Aceeasi persoana care a trait pe pamant ramane si in ceruri identica cu ea insasi.

Evanghelia care se va citi duminica, 03 noiembrie,2024 ne descopera ca dupa moartea trupului, sufletul traieste si se bucura sau sufera in functie cum am trait. Asadar, iadul sau raiul incep inca din lumea aceasta in sufletul nostru. Evanghelia vorbeste de un bogat nemilostiv care ajunge dupa moarte sa sufere si de saracul Lazar care se bucura de prezenta in Imparatia lui Dumnezeu. Bogatul nu pierde fericirea vesnica pentru ca a fost bogat, ci pentru ca nu a pus bogatia in slujba binelui, ca nu a facut binele pe care trebuia sa-l faca. Dar nici Lazar, nu ajunge la fericirea vesnica pentru ca a fost sarac, ci pentru ca nu a cartit niciodata, ci le-a primit cu smerenie pe toate. Acest om si-a trait cu deplina incredere in Dumnezeu crucea suferintei (era „plin de bube”) si a lipsurilor. E bine sa mentionam ca și bogatii se pot mantui, dupa cum si saracii isi pot pierde sufletul. Deci, nu pentru saracie a fost rasplatit Lazar, ci pentru credinta si rabdarea sa. Iar bogatul a fost pedepsit pentru pentru lipsa sa de iubire si de mila fata de aproapele. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca Hristos-Domnul nu pedepseste bogatia, ci neomenia, insensibilitatea fata de suferinta altora.

Interesant este ca bogatului nu i se mentioneaza numele. A fost randuit sa nu i se treaca numele din cauza preocuparii excesive de sine, preocupare care a dus la uitarea celor din jur si a lui Dumnezeu. Ceea ce i-a lipsit bogatului pentru a-si castiga un nume a fost bogatia faptei bune, cea care, dupa invatatura Sfantului Efrem Sirul, nu se termina niciodata.

Lazar, desi este sarac, bolnav si singur, este un om rabdator. El nu judeca pe nimeni, nici pe oameni si nici pe Dumnezeu. Si pentru rabdarea si credinta lui este dus de ingeri in sanul lui Avraam, in vreme ce bogatul fara nume este inmormantat de oameni. De aici intelegem ca nici Dumnezeu nu-Si va mai aduce aminte de cei care nu-si aduc aminte de El in timpul vietii pamantesti. Ingroparea este semnul coborarii in cele dedesubt ale pamantului, adica spre iad.

Iulian Predescu
crestinortodox.ro